Adâncind asfaltul sub tălpi

Calc adâncind asfaltul sub tălpi iar strada-mi șoptește să stau.

Pe spate le văd oglindite în noapte cum cresc aripi pârjolite

iar șoaptele cu sutele, mai stai, mai rămâi, nu pleca… până ce liniștea le-nghite.

Privește norii fiindcă ei sunt zgomotoși, mi-am zis, privind

cum aburi fosforescenți îmi invadează capul și mirosul de pepeni mă face nostalgic.

Tu, stradă! Pentru cât timp te vei mai învârti în jurul picioarelor mele

până tălpile-mi vor păși pe solul fierbinte și tern

și el pârjolit de milioane de sori ca milioane de gânduri de adio.