Arta și știința, uneltele civilizării (II)

Era Spațială a fost o sursă de inovații și progres științific considerabil care au propulsat omenirea cu pași rapizi către noi orizonturi de dezvoltare. Asta zice istoria oficială. Nu o voi contrazice, însă trebuie nuanțată. Însăși conceptul de ”Space Age” a pornit din faimosul Război Rece și pregătirile constante pentru război ale principalelor puteri belicoase. Eficiența rechetelor V1 și V2 din al doilea război mondial a asigurat dominația rachetelor pentru decenii și poate secole ce vor urma, în scurt timp URSS și SUA s-au găsit într-o cursă pentru atingerea obiectivelor strategice și de propagandă. Însă nu a fost vorba numai despre asta.

Pasternak_fedorov
Nikolai Fyodorov, pictură de Leonid Pasternak

Unele din motivele care au împins oamenii să se aventureze în negura spațială vin din fostul imperiu țarist, mai exact mișcările intitulate ”cosmism” și ”transumanism”. Nikolai Fyodorov a trăit între 1829 și 1903 și a militat pentru prelungirea vieții, nemurire și chiar învierea morților bazându-se pe știință. Părinții săi au fost nobili și a lucrat ca profesor, ulterior librar la Muzeul Rumyantsev. Cât a fost în viață nu a publicat nimic, toate scrierile sale au apărut postum, distribuite gratuit. Toată viața a militat și pentru accesul liber la cunoaștere și a condamnat separația creată între cei ce cunosc și cei ce nu cunosc. Personalitatea acestui filosof depășește spațiul alocat acestui articol și voi reveni asupra lui și a cosmiștilor în viitorul apropiat.

Dorința omului de a înțelege cosmosul este milenară, sumerienii, egiptenii, persanii, chinezii și indienii au făcut măsurători exacte ale corpurilor cerești.  S-au născut instrumente, calendare, metode de divinație și sisteme de predicție. Influența cercetării cosmosului se observă în artă și în mentalul colectiv încă din antichitate. Cultele solare, mitologia egipteană, arhitectura maiașilor și a incașilor și a altor popoare de la care au rămas numai mistere. Era spațială a impuslionat noi perspective în arhitectură, muzică, literatură, chiar și dizainul automobilelor.

Tbilisi. Palace of Ceremonies.Palatul Ceremoniilor din Tbilisi este un bun exemplu în acest sens. Construită în 1984 după planurile arhitectului Victor Djorbenadze, această biserică / stare civilă arată ca dintr-un film, cel puțin majoritatea așa au ajuns să descrie genul acesta de construcții sovietice ridicate pe parcursul a vreo 15 ani.

Depășind această etapă ne putem gândi la industrializare ca exemplu de manifestare tehnică a omului. Într-un fel putem spune că a dictat mai mult o rațiune economică ce ține în definitiv de dorința de statut și prestigiu a deținătorului de capital. Antichitatea cunoștea puterea aburului însă niciodată nu a existat o revoluție industrială. Poate că nu era nevoie, poate că nu era posibil din alți factori. De atunci mașinăriile, de orice natură ar fi ele, au ca scop înlesnirea și eficientizarea muncii noastre. Este interesant de remarcat cum omul a căutat mereu moduri de economisire în primul rând al timpului.

L430xH465_jpg_Schaeffer_big-2eb70
Pierre Schaeffer

După aburi a urmat evident epoca electricității care va rămâne cu noi cel mai probabil până la dispariția speciei. Năucitor cât de dependenți suntem de electricitate, mă face să consider curentul electric principala caracteristică a umanității. La fel ca în cazul puterii aburului și curentul electric era cunoscut în antichitate. Percepția lui era însăși alta și întrebuințările mult mai limitate. Manifestarea în artă este evident muzica electronică ale cărei germeni sunt la începutul secolului XX în Italia și Franța.

Încheiem această scurtă trecere în revistă a unor momente importante în evoluția tehnologică a omului cu o precizare în legătură cu internetul. La bază este o tehnologie a SUA însă URSS avea propria lor variantă de internet ce se dorea utilizată în principal în sectorul militar dar și ca o metodă de a lega gigantul sistem al planificării centrale (citește aici). Impactul internetului asupra societății umane este încă la început. A schimbat modul în care privim lumea, felul în care relaționăm cu persoane din alte țări distante și diferite. Planeta s-a micșorat pentru a încăpea pe monitorul calculatorului. Asta poate să însemne atât acces și potențial cât și superficialitate și intoleranță.