Așa e până la capăt / 38



Îmi lipsește să merg pe Calea Victoriei după miezul nopții și să fumez.
Îmi lipsește să râd cu voi.
Îmi lipsește nebunia de a mă cățăra seara pe zidul Parlamentului
Îmi lipsește liniștea ce a urmat după festivalul de bere.

Îmi lipsește cum am stat lângă crematoriu și mi-ai dat să-ți țin țigara.
Îmi lipsește când am stat pe canapea și ne-am uitat la the Jacket
Îmi lipsește când simțeam că timpul stă.
Îmi lipsește când am fost pentru prima dată la o pizza, înainte să pleci și tu din țară.

Îmi lipsește când mergeam La Motoare și la Lăptărie
Îmi lipsește când te-ai îmbătat și te-am condus acasă
Îmi lipsește când compuneam amândoi
Îmi lipsește când m-ai chemat pentru a-l face gelos pe altul și m-am îndrăgostit de cineva

Îmi lipsește când mi-ai dat să fumez prima țigară și era roșie de la rujul tău
Îmi lipsește că am stat până la 6 dimineața ascunși într-un parc de distracții
Îmi lipsește când ți-am spus că după moarte mi-aș dori să nu mai fiu
Îmi lipsește că mi-ai înțeles tristețea

Îmi lipsește când am venit să te îngrijesc după ce ai încercat să te sinucizi
Îmi lipsește barul de jazz
Îmi lipsește când te-am așteptat în Herăstrău și n-ai venit
Îmi lipsește când am crezut că-ți simt parfumul

Îmi lipsește când ți-am cântat de la parterul blocului și m-am făcut de căcat
Îmi lipsește că parcă tot ce ne spuneam se transforma în bancuri
Îmi lipsește că mă întorceam la răsărit
Îmi lipsește că m-am plimbat singur prin Constanța.

Îmi lipsește când ne-am culcat pe plajă la lumina lunii
Îmi lipsește când m-ai sărutat pe stabilopozi.
Îmi lipsește când ne-am cunoscut în tren și nu ne-am mai regăsit, Iulia
Îmi lipsește când am băut 7 beri și mi-ai dat o carte

Îmi lipsește când m-ai învățat primul cuvânt în maghiară, sör, după care…
Îmi lipsește că mă înjurai în Yiddish și-ți spuneam că Pianistul mă face să râd
Îmi lipsește că mi-ai spus să-i dăm o șansă
Îmi lipsește că eram liber cu tine

Îmi lipsește că ne uitam la Dosarele X
Îmi lipsește că îmbrățișarea mea îți oprea lacrimile
Îmi lipsește Cișmigiul la două dimineața
Îmi lipsește când mi-ai zis să devenim frați de sânge

Îmi lipsește când mi-ai zis cât de prost sunt
Îmi lipsește când m-ai chemat în Ucraina dar n-am plecat
Îmi lipsește când te-ai dezbrăcat cum am intrat în casă
Îmi lipsește că mi-ai luat mâinile și mi le-ai pus pe sânii tăi și ai coborât jos

Îmi lipsește când mi-ai cerut să-ți pozez gol și m-ai pictat
Îmi lipsește când mergeam spre facultate și făceam o oră jumate
Îmi lipsește când ieșeam cu toții la fumat
Îmi lipsește când mă priveai insistent

Îmi lipsește zâmbetul tău de după
Îmi lipsește volumul acela unicat de Bacovia
Îmi lipsește plăcerea de a mă revolta.

Îmi lipsește, îmi lipsești, îmi lipsiți, îmi lipsesc.

Las asta drept bornă kilometrică pentru ziua în care n-am mai rămas tânăr.