Bernardo Pasquini

Acest renumit compozitor, clavecinist și organist italian s-a născut în Massa e Cozzile din zona Toscana pe 7 decembrie 1637. În vremea aceea localitatea, care se numea Massa in Val di Nievole, făcea parte din Marele Ducat de Toscana cu capitala la Florența. Tânărul Pasquini a prins conducerile lui Ferdinando al II-lea de` Medici și a lui Cosimo al III-lea de` Medici. Până în anul 1650 se stabilește definitiv la Roma unde (probabil) îi va avea ca prefesori pe Antonio Cesti și Loreto Vittori. Devine organist la Santa Maria Maggiore în jurul anului 1663 iar începând cu 1664 și până la sfârșitul vieții va cânta la Santa Maria in Aracoeli. În jurul anului 1670 devine clavecinist și director muzical pentru prințul Gianbattista Borghese. Pasquini a cântat deseori alături de Arcangelo Corelli iar cei doi alături de Alessandro Scarlatti vor forma Accademia degli Arcadi, instituție ce-și are originile în dorința reginei Cristina a Suediei (care a abdicat și s-a mutat la Roma) de a promova artele, mai întâi printr-un cerc literar în 1656 și ulterior prin legăturile avute cu cei trei compozitori.

bernardo pasquiniDespre Pasquini se presupune că a fost unul dintre profesorii lui Francesco Durante însă această afirmație nu este bazată pe documente concludente ci reprezintă mai mult o tradiție a istoricilor de artă. Doi dintre studenții săi recunoscuți sunt Francesco Gasparini și Georg Muffat iar Domenico Scarlatti este considerat un posibil elev. Unul din elementele prin care compozițiile lui ies din comunul epocii este faptul că a compus pentru două clavecine și aparent este printre primii care face acest lucru. Conform dicționarului de mari muzicieni importanța sa constă în suitele de dansuri și variațiuni. A scris două lucrări teoretice, Saggi di cotrappunto în 1695 și Regole per ben suonare il cembalo o organo din 1715 însă pierdută acum. A murit la Roma în 1710 și este înmormântat în biserica San Lorenzo din Lucina.