Camera

În camera mea precar mobilată un ceas mecanic stă pe o masă,
lângă geam,
este o veche amintire ce ticăie îngrozitor de exact.
Un fluture, și el mecanic, zboară între două lampadare
primite drept cadou de la cineva, în timp ce luna-mi luminează caietul,
în rest totul e beznă.
Străzile constat că nu mai sunt, s-au transformat în mări involburate și negre,
iar blocurile, atât de apăsătoare, au făcut loc constelațiilor stelare.
Fluturele se apropie și se asează pe stilou iar eu îi privesc aripile făcute din plastic
colorate în cercuri albastre și mov.
Mă privește și el, cumva. Nu am dreptul să-l omor.
Orașul a dispărut pentru mine și pentru restul și pentru tine.