Arhive categorie: Declarația Zilei

Descoperă direcția în care merge lumea cu ajutorul acestei serii de articole. Materialele au la bază declarații din partea principalelor personaje pe plan mondial.

Merkel: o Europă solidară și activă

Merkel și Sigmar Gabriel se află într-un nou ”push diplomatic”, în ultimele săptămâni Germania a transmis mesaje ce îndeamnă la solidaritate europeană și atenționează asupra pericolelor ce vin din cauza lipsei acestei solidarități.

Au fost identificate următoarele elemente problematice: Rusia își continuă acțiunile ”agresive” în special în estul europei și în balcani însă Germania e dispusă să înlesneasc sancțiunile impuse ca urmare a reintegrării peninsulei Crimea. Trebuie specificat aici să Rusia este un jucător principal în ce privește siguranța europeană, asta implică și siguranța economică fiindcă deține monopol în privința gazelor naturale.

Cu toate acestea nu Moscova este principala cauză de discomfort în brourile elitelor europene ci competiția cu Beijingul în zona balcanilor (identificată ca zonă de extindere viitoare). China desfășoară în mod regulat întâlniri politice și de afaceri cu țări din Europa Centrală și de Est însă până acum aceste acțiuni nu au generat reacții publice prea puternice din partea statelor din ”miezul” european. Așa cum Merkel a pus problema în cadrul întâlnirii cu primul ministru al Macedoniei, ”China vrea comerț și să investească și nu am obiecții de adus aici (…) întrebarea este dacă aceste legături economice sunt legate de întrebări politice”. Prin întrebări politice e vorba de influență politică însă ceea ce Merkel a drescris este în linii mari chiar legătura Rusia-Germania.

Sigmar Gabriel a identificat în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen nevoia pentru un ”moment european” ceea ce înseamnă în plan extern o voce comună europeană care să facă abstracție de nevoile naționale și regionale, exact mesajul reluat de Merkel după aproape două săptămâni (această viziune nu este însă una recentă).

A treia durere europeană este cauzată de Statele Unite pe care Germania ”nu o mai recunoaște ca America lor” și care, prin acțiunile preponderent orientate spre propria bunăstare și securitate, începe să ia măsuri unilaterale. Germanii vor să relanseze parteneriatul transatlantic și probabil să-l și extindă fiindcă în opoziție sunt plasate China și Rusia ca două puteri ce lucrează în tandem pentru destrămarea europeană.

Cu pași hotărâți spre federalizare

Doamna cancelar Merkel este cunoscută pentru afecțiunea aproape maternă arătată proiectului European însă confruntată cu vremurile în schimbare stabilește o nouă țintă, aceea a semi-independenței europene. De un număr de ani evenimentele indică o dorință de închegare a uniunii, poate sub forma unei guvernări federale, iar tumultul din Europa este în parte și o acomodare la acest trend. Luarea destinului în mâini necesită existența unor brațe ferme, preferabil parte a unui corp cu un singur cap, blond.

Puteți citi și: Armata europeana comuna
Europa, imperiu al binelui

Sunt de părere că ieșirea Regatului Unit din UE este în favoarea procesului european după modelul agreat de Germania și acest lucru se va constata mai clar în anii următori. Desigur, procesul nu este unul sigur în totalitate lui și chiar dacă Germania a luat inițiativa de a organiza o ”apărare” europeană prin integrarea de unități militare din alte țări UE în cadrul propriei ierarhii armate (linkuri externe: Foreign Policy; The Trumpet; Sputnik News), asta nu înseamnă că va reuși să se impună ca lider politic (deși economic a devenit deja inima Europei).

Într-un mesaj îndreptat spre Macron, doamna cancelar și-a exprimat dorința de a reporni ”motorul economic” Germano-Francez iar mie asta îmi pare o tentativa de a cumpăra favoarea noului președinte francez care, după cum s-a observat, s-a arătat mult mai puțin critic la adresa lui Trump. Macron a declarat că au și opinii comune (”Am întâlnit un lider ale cărui convingeri, într-o serie de subiecte, sunt puternice, sunt și convingeri pe care le împărtășesc, de exemplu terorismul și menținerea rangului nostru în liga națiunilor”) se simte puțină ironie fiindcă Macron îl pune în cele din urmă pe Trump lângă Putin și Erdogan, ceea ce nu este un lucru foarte bun în discursul elitei europene (Donald Trump, the Turkish president or the Russian president see relationships in terms of a balance of power (…) that doesn’t bother me).

Europa se va descurca fără Marea Britanie, și chiar și fără sprijinul necondiționat din partea SUA însă alegerile din Franța au fost critice iar miza cu mult peste așteptările unui francez oarecare. Din clipa anunțării rezultatelor în Franța au fost spulberate și principalele forțe anti-UE. În clipa de față nu se mai întrevăd obstacole majore în derularea proiectului.