Arhive categorie: Cărți pe navetă

Solenoid de Mircea Cărtărescu

Solenoidul realizat de Cărtărescu în cele 800 de pagini mi s-a părut o construcție solidă dar transfmorfă, un lotus cvadridimensional reflectându-se pe suprafața unduită a unui ocean de mercur. Întreaga carte mi-a fost familiară cum puține au fost până acum, nu am fost nici șocat, nici intrigat, am citit din curiozitatea acestei familiarități stranii ce-mi creștea în minte pe măsură ce numărul de pagini parcurse creștea și el. Cu personajul principal te poți identifica la nivel simbolic fiindcă el este croit după tiparul central al copilului din fiecare.

Este o carte pentru căutătorul începător și drept urmare oferă și câteva îndrumări. Autorul a încercat să integreze elemente universale în jurul unui mister oniric, a descris frica în sens de limbaj universal dar și ca pe o energie parazitară, visul ca punte și refulare, căutarea unei înțelegeri urmată de frustrarea neînțelegerii, urmând căutări noi, disperate. Din punctul meu de vedere încearcă să descrise lungul drum al trezirii conștiinței în noi, flancată de toți demonii care se opun schimbării.

Ca cititor te vei pune în perspectivă, ca fir de praf în galaxie, ca sarcopt pe pielea unei ființe pe care nu o poți percepe. Un căutător știe aceste lucruri însă mai știe și că schimbarea din larvă în fluture este dureroasă. Când eram de vârsta claselor primare, nu știu în ce clasă și nici câți ani aveam, știu că era vară, am început un joc. Am încercat să mă văd stând pe fotoliul din sufragerie, după aceea m-am văzut în blocul de paisprezece etaje cu scară interioară luminată din două în două nivele și lifturi ce se reparau din când în când, după care m-am văzut în orașul pe care mi-l închipuiam eu ca fiind Bucureștiul și tot așa până am încercat să văd Universul, să-mi văd locul în el și să văd locul unde se află Universul. Am făcut exercițiul acesta zile, săptămâni la rând, încercând să văd Universul până când într-un final am văzut o mică bilă sclipitoare plutind într-un vas cu lichid alb. Mintea mea îmi răspunse arătându-mi un Guliver mâncând fulgi de porumb cu lapte. Cred că aveam 8 ani totuși.

Solenoid mi-a amintit de asta. Și mi-a amintit de multe momente când am încercat să-mi înțeleg scopul în viață. M-au amuzat toate ”modele” care apăreau anual și toți se luau dupa ele fără a înțelege un gram din ce se întâmplă. Așa am identificat două trenduri recente, bărbile la bărbați și ceasurile. Modul cum prezintă școala românească este în totalitate adevărat, trist însă adevărat. Școala de la periferia Colentinei este mai mult sau mai puțin matrița școlii schilodite și diforme prin care am trecut cu toții, generație după generație. Sunt elemente vizuale pe care, ca român le înțelegi foarte ușor. Cum vor vedea oameni aparținând altor culturi cartea mi se pare a fi mult mai intersant, cu ideile sale universale și limbajul vizual preponderent românesc.

Laur de Evgheni Vodolazkin

Alexandru Macedon, marele cuceritor al antichității care a pus față în față cultura elenică din care provenea și cea asiatică (pe care parțial o va asimila) prin toate ramificațiile ”spiritului estic” întâlnite până la granița cu teritoriul indian. Ca elev al lui Aritotel a avut parte de o educație superioară și a ajuns să se înconjoare cu filosofii vremii (pe lângă generali) în timul campaniior sale militare. Un singur om atât de tânăr a dat jos imperii. Potențialul său a fost imens, această floare a crescut în belșugul unei curți regale și  s-a dezvotat în lumina puterii, a cuceririlor și a gloriei. Chiar dacă a căutat mai departe de această lume, drumul său glorios îl îndepărta de înălțimi și îi punea la picioare pământul.

Copertă realizată de Angela Rotaru.
Copertă realizată de Angela Rotaru.

Laur este o carte despre transformare, despre desăvârșirea potențialului fiindcă transformarea la care asistăm în aceste pagini nu este una oarbă. Laur nu e Laur, devine și se regăsește prin dure etape de tranziție, prin durerea cauzată de propriile sale greșeli dar și de tentațiile sorții. El nu are viața pacienților săi, pe care îi vindecă de toate bolile pământului, oamenii simpli și neștiutor, cei ce caută prin noapte, fără o sursă de lumină, calea spre casă. Mulți nici nu știu că sunt într-o căutare. Laur intuiește drumul, o cale aleasă de el și de destin deopotrivă.

Luptă pentru două suflete față de care se simte responsabil, ajunge să se excludă complet pe sine și să trăiască cu ajutorul Domnului, din mila sau recunoștința oamenilor. Renunță la perspectiva unei vieți îmbelșugate fiindcă asta îl va îndepărta de calea sa. Este într-adevăr o carte a creșterii și înfloririi, a unei suferințe autoimpuse printr-o pedepsire de sine izvorâtă dintr-o iubire ce depășește această lume și duce către izbăvirea sa.

Rusia medievală este un spațiu și un timp care permite cu ușurință construirea de linii narative mistice (sau mistificate). Este o lume a pustnicilor și a sfinților, a molimilor, a salvatorilor și nebunior, a proștilor și iluminaților. Nimic nu este simplu, nimic nu este doar pământesc, totul vine de la ceruri printr-o luptă pe care noi nu o înțelegem dar se nasc oameni care văd. Așteptarea sfârșitului lumii, un element prezent în carte, aparent naiv însă un element pe care-l regăsim și în epoca noastră. Oamenii trăiau cu așteptarea unei mari judecăți, a unor evenimente catastrofale însă fiecare an aducea această zbatere prin epidemii și secete și ierni crunte.

Laur de Evgheni Vodolazkin, autor rus născut în 1964 la Kiev, este o carte emblematică pentru spațiul slavon vechi dar și o carte despre transformare prin suferință și iubre, despre întregire. O carte creștină într-o anumită măsură fiindcă ea cuprinde elemente mult mai adânci în timp și diverse.

Carte publicată în 2014 la editura Humanitas Fiction în cadrul seriei „Raftul Denisei”. Traducere de Adriana Liciu.

”Amintiri” de Mihail Gorbaciov

Rolul jucat de Gorbaciov în istoria lumii este de netăgăduit, fie că este vorba de reformarea Uniunii Sovietice, incheierea Războiului Rece sau apropierea de Occident a țării conduse de el. În ”Amintiri” se prezintă mai mult fața lui umană decât cea politică. Desigur veți citi mărturiile și impresiile sale despre diverse întâlniri cu oameni politici și lideri, Reagan de exemplu. Apare și Putin menționat. Să vedem ce spune însuși Gorbaciov despre această carte: ”nu este un volum de memorii (…) deși există în ea și pagini memorialistice. Cartea nu e nici roman, nici măcar relatarea unor fapte istorice reale. Este povestea vieții noastre împreună [el și Raisa], așa cum am scris-o eu”. Într-adevăr, importanța pe care a avut-o Raisa (n. 1932 – d. 1999), soția lui, este sugerată în carte în repetate rânduri.

Citește în continuare ”Amintiri” de Mihail Gorbaciov