Arhive categorie: Declarația Zilei

Descoperă direcția în care merge lumea cu ajutorul acestei serii de articole. Materialele au la bază declarații din partea principalelor personaje pe plan mondial.

Mogherini condamnă Israelul pentru continuarea ocupării

Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Securitate, Federica Mogherini, a prezentat punctul de vedere european în ce privește recentele dezvoltări în problema teritoriilor palestiniene aflate sub ocupație israeliană. Aceasta a condamnat aprobarea unei legi care, dacă este aplicată, anulează dreptul la proprietate avut de palestinieni pentru teritoriile lor.

Deși este condamnat de comunitatea internațională, Israelul își continuă procesul de purificare etnică a teritoriilor pe care le ocupă în mod ilegitim, generând tensiuni în zonă și tragedii în viețile locuitorilor. Rezoluția Consiliului de Securitate ONU cu numărul 2334 spune:

[Resolution 2334] Condemning all measures aimed at altering the demographic composition, character and status of the Palestinian Territory occupied since 1967, including East Jerusalem, including, inter alia, the construction and expansion of settlements, transfer of Israeli settlers, confiscation of land, demolition of homes and displacement of Palestinian civilians, in violation of international umanitarian law and relevant resolutions

Mogherini s-a întâlnit pe 22.06.2016 cu Mahmoud Abbas și a repetat sprijinul European pentru realizarea soluției celor două state și dorința de a contribui la îmbunătățirea vieții palestinienilor:

Încercăm în fiecare zi să ne asigurăm că sprijinul nostru pentru toți palestinienii este eficient. Ce contează pentru noi este să vedem că traiul poporului Palestinian, fie el din Fâșia Gaza, Palestina sau altundeva, se îmbunătățește (…) asta își doresc Europenii să facă.

Citește reacția UE la adoptarea legii aici

Până la urmă cine se luptă în Siria?

2017-01-27- declaratie - tulsiSiria este un caz analizat din multe puncte de vedere și astfel au apărut o serie de perspective divergente asupra originilor și desfășurării conflictului. Singura certitudine este că războiul lasă în urmă traume și tragedii. Tulsi Gabbard este membru al Camerei Reprezentanților din partea Districtului 2 din Hawaii, face parte din Partidul Democrat și a fost activă în cadrul Gărzii Naționale a Hawaii. De menționat că în 2016, la alegerile ”primare” din interiorul partidului, a criticat decizia lui Debbie Wasserman Schultz (președinta DNC) de a micșora numărul de dezbateri de la 26 cât au fost în 2008 la numai 6. Tulsi avea poziția de vice-președinte în cadrul comitetului însă a fost nevoită să renunțe pentru a-l susține pe Bernie Sanders și fiindcă a fost foarte vocală în mass-media în legătură cu neregulile observate în interiorul Partidului Democrat.

Călătoria desfășurată de Tulsi în Siria i-a permis să ia legătura cu o mare diversitate de oameni, de la liderii protestelor din 2011 la oameni care luptă de partea guvernului, de la președintele Libanului la președintele Siriei, lideri religioși, intelectuali și mici afaceriști. A rezumat toate cuvintele lor în declarația de mai sus. Vă recomand să citiți această foarte interesantă mărturie a congressmanului democrat aici.

Vă recomand și:

Asma Assad în interviu /

În căutarea unui consens în Siria / 2016-10-11

SUA încalcă armistițiul din Siria / 2016-09-20

Ignoranța liderilor lumii /

 

Trump, al 45-lea președinte american

O viziune nouă a fost pentru mult timp întârziată în Statele Unite însă nu din lipsa unei cerințe populare (”Change yes we can” sloganul lui Obama) ci datorită unor neputințe administrative. În primul său discurs ca președinte al SUA, Trump a spus un lucru simplu, un grup restrâns a preluat controlul și a cules beneficiile guvernării iar interesul poporului a fost pus pe alte planuri. Este desigur un mesaj popular, adresat clasei de mijloc din centrul țării unde au fost închise cele mai multe locuri de muncă și unde sărăcia a crescut considerabil.

Pe plan extern se așteaptă limitarea sau chiar stoparea intervenționismului și renunțarea la impunerea modelului american prin mijloace violente în favoarea devenirii unui reper în lume, de a schimba prin puterea exemplului.

2017-01-20 - declaratie - trump presedinte

Cum ne-am unit neamul

Știți și voi cum este cu istoria, cine o scrie și cum se scrie, probabil cunoașteți cum este și cu prezentul, cine îl regizează și cine îl joacă. România este o țară tânără fiindcă unirea principalelor teritorii a început să se realizeze în secolul al XIX-lea și procesul culminează cu România Mare din 1918. De ce nu ne-am unit mai devreme? Bună întrebare, cel mai simplu răspuns este pentru că nu am putut.

Europa de Sud Est în 1861
După Tratatul de la Berlin, 1878. România dobândește Dobrogea, pierde sudul Basarabiei.

Până în 1859, Țara Românească (Valahia) și Moldova au fost două state diferite, ba vasale Imperiului Otoman, ba sub protecția Imperiului Rus (cu momentele de răzvrătire). Cuza a fost ales domnitor în ambele state, reușindu-se astfel o uniune nerecunoscută de nimeni din exterior și s-a început reformarea statului. Voci anti-unioniste au început să apară în Moldova, la fel și proteste din partea boierilor. Sincer, nu este greu ca un stat străin (imperiu sau putere regională/mondială cum se spune în prezent) să genereze mișcări de opinii într-o țară mică și cu oameni prost educați însă dacă este să gândim istoria lumii strict din perspectiva asta greșim mult. Cuza a luptat împotriva ”elitelor”, boierii. Cu timpul însă sprijinul popular pe care și-a bazat ultima parte a domniei s-a subțiat considerabil. Așa a venit Carol I în a cărui domnie și ca urmare a războiului Ruso-Turc (Războiul de Independență) ne-a fost recunoscută în lume unirea celor două principate, plus câteva teritorii (și minus altele). Am primit Dobrogea de la Otomani însă am cedat sudul Basarabiei Rușilor.

De menționat că în 1812 s-a semnat Tratatul de la București după unul din războaiele Ruso-Otomane. Turcii au pierdut atunci controlul asupra Basarabiei (Moldova era vasal) iar istoria Moldovei începe să se rupă în două (de aici și regretul lui Dodon). În 1856 Rusia pierde războiul din Crimea și este forțată să returneze Moldovei zona de sud a Basarabiei numită Bugeac.

România Mare a fost un moment frumos (pentru români) însă destul de scurt fiindcă nu am avut puterea să rezistăm, în deceniile 20 și 30 nu am reușit să creștem destul de mult încât să ne asigurăm securitate, deși atunci era momentul, ci ne-am bătut joc de noi. De aceea, sincer, îi dau dreptat lui Hitler care a citit situația exact cum era ea (într-o scrisoare către Carol al II-lea): ”După războiul mondial, România, favorizată de o şansă excepţională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă. Alta ar fi fost situaţia dacă România ar fi reuşit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic* şi politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor vecine ar fi rămas permanentă.”

*Cu precizarea că în loc de etnic consider factorul social, ca înglobând economicul și cultural, cel corect

În prezent avem Republica Moldova și România cu, pentru moment, două direcții diferite. Rușii își recapătă înfluența, noi ne-am recăpătat statutul de vasali, rămâne să vedem în cât timp îi urmăm pe moldoveni.

2017-01-109- declaratie - dodon