Arhive categorie: Declarația Zilei

Descoperă direcția în care merge lumea cu ajutorul acestei serii de articole. Materialele au la bază declarații din partea principalelor personaje pe plan mondial.

Securitatea online din nou incertă

Securitatea pe internet este un domeniu în continuă dezvoltare fiindcă tehnologia, pe măsură ce ne acaparează tot mai mult din viață, capătă importanță sporită. Comportamentele noastre sociale s-au dezvoltat în jurul acestei interconectivități digitale, online și virtuale iar lipsa unor pericole vizibile ne pot face să credem că online totul este curat și liber, în realitate grupuri de experți încearcă să protejeze consumatorul de rând în fața posibilelor vulnerabilități ale tehnologiei.
Recentul scandal ce poartă numele de QuadRooter a alarmat utilizatorii de telefoane mobile inteligente prin faptul că propriile lor aparate riscă să nu le mai aparțină. A fost estimat că un număr de 900 de milioane de dispozitive sunt expuse riscului. Este vorba de controlul asupra aparatului și a componentelor acestuia, ca microfonul și camera de filmat. Exploatând această vulenrabilitate, o persoană rău intenționată, poate afla totul despre tine, parolele utilizate pe siteuri, locurile pe unde ai fost cu GPS, poate înregistra sonor și video.
Cum se poate remedia situația? Din păcate sistemul de emitere a patch-urilor este destul de complicat datorită lanțului de aprovizionare (supply chain). Fiindcă problema ține de sistemele de operare Android ce vin pe plăcile produse de Qualcomm, singurul în măsură să rezolve problemele este producătorul. Acest caz a stârnit o mică dezbatere în legătură cu responsabilitatea pentru întreaga situație, ori Google ori producătorul chip-ului, Qualcomm.
Firma israeliană de securitate online, Checkpoint, este cea care a făcut public anunțul descoperirii unui număr de patru vulnerabilități în aparatele ce folosesc chip-uri Qualcomm. Cel mai probabil în luna Septembrie se va remedia această situație, până atunci au apărut deja aplicații pentru detectarea eventualelor breșe în securitatea sistemului de operare. Liste cuprinzând aparatele în pericol sunt disponibile pe internet.

 

13902571_1505222346169944_113726143494715294_n

 

Dezvoltări în cooperarea Ruso-Iraniană

Adiacent ofensivelor armate și umanitare din Siria, a alianței militare infloritoare cu China și a simpatiei publice asigurate în segmentul de ”media independentă” (sau alternativă), Rusia este într-un proces de cuceriri diplomatice. Legăturile Federației cu Iranul sunt însă mult mai delicate decât par la prima vedere fiindcă, istoric vorbind, Iran și Rusia au fost într-un echilibru precar de concesii și amenințări, concesii persane și amenințări țariste/sovietice.

Kremlinul nu vede în Teheran un prieten adevărat, este mai mult un partener de conjunctură, după cum s-a văzut în timpul negocierilor ce aveau ca subiect programul nuclear iranian. Lucrurile care îi leagă sunt relativ ușor de punctat. Sprijinul rus pentru regimul din Siria este în interesul Iranului care astfel îți asigură existența unui prieten în regiune cu acces la Marea Mediteraneană. În varianta căderii guvernului sirian și a unui Irak schilodit de ISIS, republica islamică ar deveni următoarea țintă.

Industria iraniană necesită investiții și tehnologie nouă, de regulă acestea vin din China, Rusia și ca urmare a ”înțelegerii atomice” din țări europene ca Italia, Franța, Germania și Suedia. Rusia este un stat apropiat geografic, cele două țări având deschidere la Marea Caspică, iar legăturile lor economice și industriale au început să prospere în special după schimbarea sistemului politic iranian din 1979. Anterior acestei date, Shah-ul era în mod clar pro-Occident și aliat al SUA. Cu toate acestea Uniunea Sovietică și proaspăta Republică Islamică nu au avut o înțelegere aparte în contextul războiului Iran-Irak, mai mult, URSS a început să sprijine activ Irakul după anul 1986.

Interesele Rusiei în cazul Iranului cuprind menținerea unei stabilități în regiune fiindcă nu se dorește venirea unui regim pro-SUA în Teheran (care astfel ar deveni o amenințare militară considerabilă), nici acapararea teritoriilor iraniene de către teroriști (de unde s-ar putea extinde flagelul spre Caucaz și alte zone cu musulmani din Rusia). Rusia își dorește și accesul la Golful Persic, în acest fiind propuse două soluții tehnice, un canal Marea Caspică-Golful Persic ori o rută feroviară de mare viteză. Probabil și din acest motiv Moscova dorește să acorde un împrumut de peste 2 miliarde de dolari pentru proiecte de infrastructură.

Nu trebuie exclusă și o eventuală alianță Ruso-Turco-Iraniană. Problema în acest trio este evident Siria, însă elemente premature ale unei împăcări dintre Turcia și Siria încep să apară la lumină. China este un partener mai puțin vocal în legătură cu Iranul însă este cel mai activ din punct de vedere economic. Proiectul Rusiei de a coopta Republica Islamică în cadrul Euroasiei vine în cadrul pivotării Federației spre est și planului pentru un continent Asiatic pro rus.

خلاسه

در کنار حملات مسلحانه و کمک بشردوستانه در سوریه، یک انحاد نظامی با چین و پشتیبانی از جانب مطبوعات مستقل داشت، روسیه دریک روند پیروزی دیپلماتیک است

Comentariul are la bază declarația publicată pe 8 august 2016.
Declarația este parte a unui interviu realizat de Azertac în data de 05.08.2016

08-08-2016 - declaratie - putin

Assange, scânteia Partidului Democrat

Assange este o figură legendară pentru orice jurnalist sau militant pro-libertate care contribuie considerabil la procesul de emancipare al oamenilor față de  propriile lor guverne (sau al persoanelor politice), deseori dovedite ca fiind corupte și imorale. De câteva săptămâni numele lui este din ce în ce mai auzit, în mod deosebit în presa americană, ca urmare a dezvăluirilor, făcute prin Wikileaks, legate de Hillary Clinton și Convenția Națională Democrată. Hillary a mai fost ținta unor dezvăluiri care i-au prejudiciat mult poziția în sondaje, însă la nivelul ”elitelor politice” reacțiile au fost benigne.

Putem rezuma scandalul CND astfel: o rețea în esență conspirativă a apărut în interiorul Partidului Democrat cu intenția de a înlătura orice posibilă concurență pentru Hillary Clinton, ținta a fost în mod deosebit Bernie Sanders. Mailuri întregi sunt dovada unor tentative de a-l discredita pe Bernie în rândul alegătorilor democrați și chiar acțiuni de fraudare a alegerilor interne (primary elections).  

Reacția lui Bernie a fost cel puțin ciudată, continuându-și susținerea pentru Hillary Clinton în condițiile în care atât el cât și echipa sa erau indirect atacați de proprii colegi de partid iar ca urmare al acestui comportament alegătorii ce tindeau către Bernie s-au rupt complet de Partidul Democrat, majoritatea mergând acum înspre Partidul Verzilor.

Urmările scandalului au dus la demisii în lanț în rândul democraților, Wasserman Schultz, liderul comitetului partidului democrat, și-a dat demisia iar ulterior au urmat și Amy Dacey, Brad Marshall și directorul de comunicare Luis Miranda. De asemenea dezvăluirile lui Assange au mai scos la lumină o serie de comportamente condamnabile în genul unor comentarii rasiste la adresa alegătorilor latino (”Taco Bowl Engagement”) ; o legătură puternică avută cu mass-media, de exemplu în momentele când se pregătea o anchetă sau o știre negativă, aceasta era trimisă membrilor comitetului înaintea publicării ; iar un element care pare mai degrabă ilegal este un tabel cu propuneri de numire a donatorilor partidului în funcții federale.

Comportamentul lui Hillary Clinton este ]nsă cel mai pitoresc fiindcă aceasta a numit-o pe Wasserman-Schultz într-o funcție onorifică pe perioada campaniei ceea ce înseamnă că nominalizarea democrată pentru președinția Statelor Unite consideră normal tot ce s-a întâmplat.

Acest articol este un comentariu pornit de la declarația zilei din data de 2 august 2016. Scopul articolului este de familiarizare a publicului cu subiectul discutat.

02-08-2016 - declaratie - assange

Viitoarea politică externă a SUA

De departe cel mai controversat candidat pentru Casa Albă din punctul de vedere al politicii externe este Hillary Clinton. Am fost obișnuiți să credem că partidul ”șoimilor de război” este partidul republican însă anul 2016 aduce o schimbare. Nu mulți români cunosc faptul că Hillary are un trecut de activism politic și social mult mai bogat în comparație cu Bill Clinton, aceasta militând pentru o serie de proiecte progresiste și sociale, cele mai cunoscute sunt asigurarea de sănătate pentru toți americanii și educație universală garantată pentru copiii preșcolari (această măsură ar duce în esență la o mai amplă distanțare între copii și părinți conform anumitor critici).

În ce privește legătura acesteia cu armata SUA, Mark Landler de la New York Times a publicat un articol foarte bine documentat. În acesta jurnalistul prezintă și întâlnirea dintre Hillary și generalul Jack Keane din 2001. În prezent Keane este președintele Institutului pentru Studierea Războiului și un puternic susținător al intervențiilor militare americane oriunde acestea sunt posibile, în esență un om care are capacitatea de a vedea imediat un potențial pentru război. Prin intermediul lui, sau mai exact datorită prieteniei lor, Clinton a căpătat treptat încrederea multor persoane influente din Armată, printre care se numără și David Petraeus și așa, Hillary, a devenit o eficientă și influentă portavoce a vederilor belicoase. De exemplu o ”no fly zone” deasupra Siriei, propunere respinsă de Obama însă susținută de Hillary la recomandarea lui Keane.

Clinton adoptă perspectiva unor State Unite excepționale care au datoria să propage libertatea și democrația și să joace rolul de polițist al lumii, în opoziție atât cu Obama cât și cu Trump.

Donald Trump nu are nici pe departe experiența lui Hillary în politică externă și nici relațiile acesteia cu armata. Este un ”porumbel” declarat (cât se poate pentru un Republican) în ciuda declarațiilor despre ISIS. Cert este că amândoi duc o campanie de puternică lingușire al electoratului american, platforma republicană se concentrează pe o revitalizare relativ izolată a visului american în timp ce democrații vor o intensificare a agresivității diplomatice și militare.

Jill Stein, propunerea partidului verzilor nu are evident nicio șansă pentru a câștiga aceste alegeri însă declarația acesteia despre politica externă americană aruncă o perspectivă interesantă asupra stării lucrurilor.

 

Acest articol este un comentariu pornit de la declarația zilei din data de 1 august 2016. Scopul articolului este de familiarizare a publicului cu subiectul discutat.

13669789_1497138730311639_5406378287881727662_n