Arhive categorie: Europa (UE și non-UE)

România în anul centenar

Folosind elementele descrise în articolul ”Analogia stat-individ” putem încerca o poziționare a țării noastre ca fiind în dezvoltare însă nu este independentă. Participarea la proiectul european ne oferă și o anumită siguranță însă ne pune și în calea unor conflicte.

Internetul este plin cu analize și păreri de cum ar fi fost România fără NATO și UE (1, 2, 3, 4). Păstrarea unei neutralități, cum am mai citit că se dorea la începutul anilor 90, nu cred că a fost niciodată o soluție iar ”calea europeană” s-a evidențiat cred eu cel mai ușor pentru accelerarea modernizării. Faptul că această modernizare a fost realizată, se pare, prin corupție rămâne de analizat. Pe de altă parte România a semnat un tratat de non-agresiune cu URSS în anul 1991 care spune cam așa: ”Romania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de aliante indreptate una impotriva celeilalte”. Dacă respectiva hârtie valorează ceva am putea sta liniștiți, zic, problema este că tratatul nu a fost ratificat de parlamentul României așa că nu știu cât este de valid.

Revenind în prezent avem o Românie membră NATO și UE însă suntem la periferie geografică, un aspect care contează și nu prea. În situația în care ar izbucni un conflict între un stat membru NATO și Rusia putem afirma cu certitudine că asta ne va implica și pe noi, știm ce înseamnă asta cu adevărat? Ce vulnerabilități avem noi în această privință? În relațiile dintre state (ca și dintre indivizi) nu văd de ce ar trebui să adoptăm o abordare combativă însă e posibil ca aceasta să ne fie uneori impusă de împrejurări, calea înțeleaptă rămâne cea pașnică.

România are obligația să-și sprijine cetățenii să se dezvolte, dezvoltându-se sisteme sociale de educație și de sănătate, chiar și făcându-se ajustări culturale pentru eliminarea ”tradițiilor” negative, de exemplu mita. România devine vulnerabilă atunci când nu are acest țesut bine bătut iar firele încep să se deșire aproape singure. Orice țară poate astfel să intervină cu ușurință pentru ”reorientarea” noastră. Dacă elita politică nu este sinceră fiindcă provine dintr-un ”bazin politic” nesincer este ca și cum statul respectiv a capitulat iar toate tacticile care urmează sunt pentru asigurarea unei poziții.

La nivel practic sunt multe scenarii negative și posibile pe care le putem face în legătură cu rușii. UE nu este independentă energetic și până atunci rămâne să importăm gazele naturale (deși țara noastră are rezerve sufieciente ele nu sunt destule dacă luăm în calcul eventuale exporturi și creșteri de consum). Războiul cibernetic este o altă posibilă vulnerabilitate însă nu am pregătirea să elaborez, ce pot spune este că fluxul de informații (care este parțial integrat în războiul cibernetic) poate să fie distorsionat, aici e însă foarte importantă educația publicului. Presa de mainstream ar trebui adaptată cel puțin la nivelul clasei a 10-a (școala obligatorie), nu la nivelul clasei a 2-a cum este în prezent (opinie, probabil exagerată).

Dacă lucrurile devin cu adevărat rele să nu uităm de proximitatea geografică și circulația curenților de aer. Noi românii nu suntem un neam foarte războinic din câte am remarcat iar asta e și bine e și rău. Nu pot să nu constat cum societățile mai agresive au reușit să-și facă un spațiu mai prielnic pentru dezvoltare în schimb ce societățile pașnice, oricât de apreciate, au avut multe concesii de făcut.

 

  1. https://civitaspolitics.org/2014/05/06/romania-si-nato-ce-ar-fi-fost-daca-i/
  2. http://www.ziare.com/international/nato/presedintele-stratfor-nato-nu-va-apara-romania-daca-nu-se-apara-singura-1325517
  3. http://www.caleaeuropeana.ro/exclusiv-adrian-nastase-cum-a-intrat-romania-in-nato-si-ue-fara-sa-supere-rusia-ce-avantaje-am-ratat-la-zece-ani-de-la-tratatul-de-aderare-la-ue/
  4. https://www.vice.com/ro/article/wn97dy/cum-ar-fi-fost-romania-fara-ue-si-nato

Raportul Schaake dezvăluie lipsa de transparență în bugetul european pentru afaceri externe

Europarlamentarul ALDE, Marietje Schaake, a susținut în cadrul Parlamentului European un raport ce atrage atenția asupra lipsei de transparență în alocările de fonduri pentru acțiunile externe ale Uniunii Europene și lipsa unui control asupra obiectivelor.

Aceasta a declarat că: ”În prezent e o lipsă totală de supervizare și feedback asupra modului în care acești bani sunt cheltuiți. Pentru a ne asigura că fondurile se duc cu adevărat acolo unde este nevoie de ele avem nevoie de mai multă claritate din partea Comisiei Europene”.

În perioada dintre 2014 și 2020 a fost alocat un buget de aproximativ 52 de miliarde de euro pentru inițiativele externe din care 32 de miliarde se distribuie prin instrumentele de finanțare externă. Raportul cere implementarea unui mecanism solid de monitorizare și evaluare; creșterea controlului exercitate de parlament; îmbunătățirea transparenței prin contruirea unei baze de date publice care să reunească toate proiectele și inițiativele; creșterea finanțării și a pregătirii organizațiilor civice (care includ și ONG-urile); generalizarea unei implicări strategice din partea organizațiilor civice în toate instrumentele și programele externe și posibilitatea de a redirecționa fonduri ENI și IPA II pentru utilizarea acestora în cazul evenimentelor neprevăzute.

Tot în raport se menționează dorința de a crește importanța Uniunii Europene în privința acțiunilor externe prin stabilirea unor obiective îndrăznețe și o finanțare pe măsură.

Comisia Europeană nu poate să răspundă la o simplă întrebare. Câți bani se cheltuie în ce țară și de ce. – Schaake

În data de 2 mai, Comisia Europeană va propune viitorul buget pentru relații externe al UE. Schaake dorește ca acești bani să se ducă spre promovarea drepturilor omului, a democrației și a ”domniei legii” și să nu fie redirecționați spre problema migrației.

Există 9 instrumente pentru finanțare externă: Instrument for Pre-Accession Assistance (IPA II),  European Neighbourhood Instrument (ENI), Development Cooperation Instrument (DCI), Partnership Instrument (PI), Instrument contributing to Stability and Peace (IcSP), European Instrument Democracy and Human Rights (EIDHR), Instrument for Nuclear Safety Cooperation, Instrument for Greenland, European Development Fund (EDF). la care se afaută și Common Implementing Regulation (CIR).

Întâlnirea UE + Turcia din Varna

Pe 26 martie a avut loc o întâlnire a liderilor UE + Turcia la Varna în Bulgaria. Au fost abordate în special problema migrației și cum poate aceasta să fie gestionată, combaterea terorismului, ”domnia legii” în Turcia și activitățile inițiate de Ankara în zona de est a Mediteranei, în Marea Egee și în Siria.
1,150 de miliarde de euro lipsă în cazul unui ajutor financiar pentru Turcia, trimis de Uniunea Europeană în scopul de a ajuta la gestionarea situației refugiaților.

UE a avut inițiativa acestei întâlniri.

Turcia a fost invitată, reprezentată prin președintele Erdogan.

Bulgaria a găzduit acest summit în orașul Varna, pe malul Mării Negre.

Uniunea Europeană și-a repetat dorința de a îmbunătăți condițiile de viață pentru refugiații din Turcia (au fost propuse alte 3 miliarde de euro ca ajutor) însă și-a exprimat îngrijorarea față de acțiunile demarate în Siria, în mod special în nord-vestul regiunii Afrin care se află în acest moment sub conducerea armatei turce. În privința relațiilor dintre Bruxelles și Ankara, președintele Tusk a spus că este important ca Turcia să-și îmbunătățească relațiile diplomatice cu toate statele membre din UE și că europenii rămân uniți în spatele Ciprului.

Deși reprezentanții europeni au declarat că Turcia este îndreptățită să-și ia măsurile de securitate necesare după tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, aceasta este obligată să respecte standardele democratice ce i se impun ca stat candidat pentru Uniunea Europeană.

Juncker a precizat înaintea începerii discuțiilor că ”diferențele de opinie între UE și Turcia sunt multe. Va fi o discuție liberă și directă și nu ne vom ascunde aceste divergențe însă vom căuta să ne îmbunătățim cooperarea”.

Partea europeană consideră că prima tranșă de 3 miliarde de euro, un ajutor financiar pentru gestionarea situației refugiaților, a fost achitată la finalul anului 2017 însă turcii spun că numai 1,850 de miliarde de euro au intrat efectiv în gestiunea lor. Erdogan a mai declarat în cadrul conferinței de presă că ”ar fi o mare greșeală din partea UE, care se consideră o putere globală, să excludă Turcia din planul acesteia de expansiune. Turcia este un jucător cheie în regiune, un aliat de importanță strategică și o țară dinamică cu o populație tânără”.

Cina de lucru a fost găzduită de primul-ministru al Bulgariei, Boiko Borisov iar invitații au fost președinții Juncker, Tusk și Erdoğan.

Ungaria, puntea dintre V4 și Asia Centrală?

Întâlnirea dintre reprezentanții celor 4 state Visegrad și cele 5 state din Asia Centrală, alături de reprezentantul special al Uniunii Europene pentru Asia Centrală, a avut loc în data de 27 februarie la Budapesta.

”Trebuie construită o punte între Europa și Asia Centrală pentru a ne asigura că ambele regiuni pot realiza cooperări benefice în politică, economie și securitate”

Ministrul de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, 27.02.2018

Szijjarto e de părere că statele V4 dețin tehologia necesară pentru realizarea de investiții în hidroenergie în țările Asiei Centrale și că această regiune (prin rezervele de hidrocarburi) poate să joace un rol central în diversificarea surselor de energie ale Europei. Acesta a mai făcut o atenționare în privința fenomenului de migrație pe care Organizația Națiunilor Unite îl consideră o formă de dezvoltare și că la nivel internațional se pun presiuni asupra statelor care se opun acestui punct de vedere.

Polonia a fost reprezentată de ministrul adjunct de externe Piotr Wawrzyk, acesta a declarat că ”Polonia consideră foarte importante legăturile cu partenerii din Asia Centrală” și că rsprijinirea reformelor în administrația publică în Asia Centrală este o cheie pentru creșterea stabilității politice și economice din regiune.

Peter Burian, reprezentantul special al UE pentru Asia Centrală, a fost prezent. Acesta a inițiat o discuție privind viitoarea strategie a Uniunii Europene pentru Asia Centrală ce urmează să fie făcută publică în 2019.

Ministrul de externe al Kazahstanului a fost de părere că ”înainte de toate ne trebuie încredere reciprocă, atenție pentru tradițiile, valorile și interesele comune, respect pentru diversitatea națională și regională, cultură și tradiții după care urmează pragmatismul și flexibilitate în determinarea priorităților”.

România nu face parte din Grupul de la Visegrad și nu a avut un reprezentant în cadrul acestei întâlniri. Președintele Klaus Iohannis a declarat în octombrie anul trecut că:

Această apropiere de grupul de la Visegrad este o constantă a politicii externe românești și România tot incearcă să se apropie de mulți ani însă în ultimii ani grupul de la Visegrad are unele opinii care sunt foarte diferite de ale noastre și în acest moment, după părerea mea, o apropiere între Romania și grupul de la Visegrad nu este realistă, ca să nu vorbim și de faptul că și în interiorul grupului Visegrad există practic două tabere care au din ce în ce mai multe divergențe în ce privește viitorul Uniunii Europene și mersul lucrurilor în UE în general.â

În concluzie doresc să remarc faptul că participarea noastră în cadrul acestei organizații, chiar și la nivel de observator, nu înseamnă o adeziune totală la principiile organizației. După cum chiar președintele a declarat, există două tabere divergente ceea ce denotă un rol axat pe dezbatere și cooperare. Este posibil ca lipsa de interes manifestată de Iohannis față de participarea României în acest proiect sub-regional să țină mai mult de ambițiile domniei sale pentru atragerea unei simpatii din partea Bruxellului.

Anul acesta se încheie rândul Ungariei de a deține rolul de președinte al Grupului de la Visegrad, urmează Slovacia.