Arhive categorie: Analiză

România în anul centenar

Folosind elementele descrise în articolul ”Analogia stat-individ” putem încerca o poziționare a țării noastre ca fiind în dezvoltare însă nu este independentă. Participarea la proiectul european ne oferă și o anumită siguranță însă ne pune și în calea unor conflicte.

Internetul este plin cu analize și păreri de cum ar fi fost România fără NATO și UE (1, 2, 3, 4). Păstrarea unei neutralități, cum am mai citit că se dorea la începutul anilor 90, nu cred că a fost niciodată o soluție iar ”calea europeană” s-a evidențiat cred eu cel mai ușor pentru accelerarea modernizării. Faptul că această modernizare a fost realizată, se pare, prin corupție rămâne de analizat. Pe de altă parte România a semnat un tratat de non-agresiune cu URSS în anul 1991 care spune cam așa: ”Romania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de aliante indreptate una impotriva celeilalte”. Dacă respectiva hârtie valorează ceva am putea sta liniștiți, zic, problema este că tratatul nu a fost ratificat de parlamentul României așa că nu știu cât este de valid.

Revenind în prezent avem o Românie membră NATO și UE însă suntem la periferie geografică, un aspect care contează și nu prea. În situația în care ar izbucni un conflict între un stat membru NATO și Rusia putem afirma cu certitudine că asta ne va implica și pe noi, știm ce înseamnă asta cu adevărat? Ce vulnerabilități avem noi în această privință? În relațiile dintre state (ca și dintre indivizi) nu văd de ce ar trebui să adoptăm o abordare combativă însă e posibil ca aceasta să ne fie uneori impusă de împrejurări, calea înțeleaptă rămâne cea pașnică.

România are obligația să-și sprijine cetățenii să se dezvolte, dezvoltându-se sisteme sociale de educație și de sănătate, chiar și făcându-se ajustări culturale pentru eliminarea ”tradițiilor” negative, de exemplu mita. România devine vulnerabilă atunci când nu are acest țesut bine bătut iar firele încep să se deșire aproape singure. Orice țară poate astfel să intervină cu ușurință pentru ”reorientarea” noastră. Dacă elita politică nu este sinceră fiindcă provine dintr-un ”bazin politic” nesincer este ca și cum statul respectiv a capitulat iar toate tacticile care urmează sunt pentru asigurarea unei poziții.

La nivel practic sunt multe scenarii negative și posibile pe care le putem face în legătură cu rușii. UE nu este independentă energetic și până atunci rămâne să importăm gazele naturale (deși țara noastră are rezerve sufieciente ele nu sunt destule dacă luăm în calcul eventuale exporturi și creșteri de consum). Războiul cibernetic este o altă posibilă vulnerabilitate însă nu am pregătirea să elaborez, ce pot spune este că fluxul de informații (care este parțial integrat în războiul cibernetic) poate să fie distorsionat, aici e însă foarte importantă educația publicului. Presa de mainstream ar trebui adaptată cel puțin la nivelul clasei a 10-a (școala obligatorie), nu la nivelul clasei a 2-a cum este în prezent (opinie, probabil exagerată).

Dacă lucrurile devin cu adevărat rele să nu uităm de proximitatea geografică și circulația curenților de aer. Noi românii nu suntem un neam foarte războinic din câte am remarcat iar asta e și bine e și rău. Nu pot să nu constat cum societățile mai agresive au reușit să-și facă un spațiu mai prielnic pentru dezvoltare în schimb ce societățile pașnice, oricât de apreciate, au avut multe concesii de făcut.

 

  1. https://civitaspolitics.org/2014/05/06/romania-si-nato-ce-ar-fi-fost-daca-i/
  2. http://www.ziare.com/international/nato/presedintele-stratfor-nato-nu-va-apara-romania-daca-nu-se-apara-singura-1325517
  3. http://www.caleaeuropeana.ro/exclusiv-adrian-nastase-cum-a-intrat-romania-in-nato-si-ue-fara-sa-supere-rusia-ce-avantaje-am-ratat-la-zece-ani-de-la-tratatul-de-aderare-la-ue/
  4. https://www.vice.com/ro/article/wn97dy/cum-ar-fi-fost-romania-fara-ue-si-nato

Împortanța întâlnirii Iran-Turcia-Rusia de pe 4 aprilie

Întâlnirea celor trei șefi de stat a venit să consolideze pozițiile deja adoptate, de sprijinire a suveranității și integrității teritoriale a Siriei și de promovare a unei căi pașnice și politice de rezolvare a conflictului.

Războiul civil (și anti-terorist) din Siria se continuă deja de mai bine de 7 ani, a generat peste 5 milioane de refugiați (peste 7 milioane de ”refugiați interni”) și aproape 500 000 de morți. Este o catastrofă de proporții ce a favorizat o serie de alte crize și situații de conflict cum este criza imigranților în Europa, accentuarea dezacordurilor dintre Occident și Rusia, intensificarea cererilor pentru un Kurdistan independent și a contribuit la răcirea relațiilor dintre Iran și statele arabe, în special Arabia Saudită.

Trebuie spus că o parte din instabilitatea din Orientul Mijlociu nu a apărut ca urmare a războiului însă acest conflict a intensificat luptele pentru influență în regiune. În linii mari Siria, aliat al Iranului și adversar al Israelului, era ultimul stat cu acces la Marea Mediterană care nu se alăturase sistemului geopolitic Occidental iar revoltele care au condus la declanșarea războiului au avut scopul de a schimba regimul de la Damasc.

Statul Islamic a fost un element din acest joc și pentru o perioadă a ajuns să reprezinte o amenințare reală, fiind la câțiva pași de a cuceri atât Siria cât și Irak-ul până când au avut loc intervenții masive din partea SUA (în Irak) și Rusia (în Siria). Milițiile shiite iraniene sunt active în prezent atât în Siria cât și în Irak.

Deși la nivel geopolitic acest câmp de luptă este unul tensionat, aproape volatil, la nivel uman este un dezastru de proporții imense care nu își avea locul. Din toate punctele de vedere conflictul este un eșect chiar și în condițiile în care se ajunge la o stabilitate în Siria. Nu există nicio scuză, niciun motiv, pentru a genera atâtea drame, atâtea distrugeri.

Puteți citi textul declarației comune aici.

Reconstrucția Siriei necesită asigurarea unui climat de pace și stabilitate. Acest climat nu a fost încă realizat. Întâlnirea celor trei nu este prima ci face parte dintr-un întreg ciclu ce a rezultat în convingerea Turciei de a adopta o poziție moderată, alianiată poziției Ruso-Iraniene. Deși interesele pentru care cele trei state și-au dat acordul să lucreze împreună diferă, punctele cheie sunt declarate ca fiind încetarea focului, sprijinirea unei soluții politice și garantarea suveranității și integrității teritoriale a Siriei.