Arhive categorie: Rusia, Asia Centrală și Caucazul

Regiunea 2 cuprinde Rusia, zona Caucazului și Asia Centrală

CSI, între reformă și dispariție

Comunitatea Statelor Independente s-a născut din dorința de menținere a unei cooperări și securități în rândul țărilor apărute după destrămarea URSS. Până acum punctul maxim de extindere a fost în decembrie 1993 când numărul membrilor era de 12 din cele 15 foste state sovietice fiindcă țările baltice au respins participarea la acest proiect. În prezent au rămas 9 state, Georgia și Ucraina s-au retras din cauza conflictelor avute cu Rusia iar Turkmenistanul a ales, aparent, calea unei neutralități permanente (de această dată a participat la reuniune în calitate de membru asociat).

Anul acesta au avut loc trei întâlniri consecutive, pe 10 octombrie s-au reunit miniștrii de externe și pe 11 octombrie liderii de stat, ambele evenimente s-au desfășurat la Soci în Rusia. Pe 12 octombrie a avut loc o reuniune a miniștrilor de apărare în Dushanbe, capitala Tadjikistanului.

Sergey Lebedev, secretarul executiv al CSI, a vorbit în numele membrilor organizației când a declarat că lipsa Ucrainei este regretabilă însă e sigur că liderii de la Kiev vor reanaliza în mod pozitiv reluarea cooperării în viitor. Au fost discutate și aprobate o serie de măsuri de reformare a organizației, în mare parte prin clarificarea rolurilor și a responsabilităților deținute de ramurile interne, de exemplu delimitarea atribuțiilor Consiliului Liderilor de Stat și a Consiliului Șefilor de Guverne.

Președintele Belarusului, Alexander Lukashenko, a ridicat două probleme: În primul rând e vorba de lipsa de eficiență a Adunării Interparlamentare ”în ciuda unei finanțări adecvate”, de aceeași părere a fost și președintele Kazakstanului. În al doilea rând a criticat sistemul comercial implementat între membrii organizației, anumite state nu permit participarea companiilor străine la licitațiile publice (achizițiile de stat) și le-a enumerat pe Kazakstan, Moldova și Ucraina. Specificarea Ucrainei poate părea stranie în contextul în care Kievul încearcă să se rupă de polul de la Moscova însă atmosfera generală în rândul CSI, cel puțin aparent, este că această situație este temporară și prin urmare porțile nu sunt închise. O negare a realității sau o așteptare tactică, rămâne de văzut.

Președintele Kazakstanului, Nursultan Nazarbaiev, a ținut să se implementeze proiectul ”Capitala culturală a comunității”, fără îndoială o inițiativă construită după modelul capitatelor culturale europene și s-a declarat în favoarea liberașizării pieței de servicii. Primul ministru al Kârgâzstanului, Sapar Isakov (președintele este implicat în campania electorală și nu a putut participa la reuniune) a declarat că este nevoie ca organizațiile care au funcțiuni și obiective similare să fie ori închise ori să existe fuziuni.

Igor Dodon și-a manifestat interesul ca Republica Moldova să preia titlul onorific de președinte al Comunității Statelor Independente în 2020 însă propunerea a fost amânată de către secretarul executiv pe motiv că ”există destul timp pentru această decizie”. Președintele Putin a declarat că este important să existe proiecte interstatale de amploare între membrii organizației ca de exemplu infrastructura.

În cadrul reuniunii Consiliului CSI al liderilor de stat din 11 octombrie a fost aprobată declarația comună de afirmare a sprijinului pentru familie și valorile tradiționale. S-au mai aprobat măsuri împotriva spălării banilor, a corupției, a terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă iar sistemul aerian defensiv al CSI va urma ca până în 2025 să preia rolul de apărare aero-spațială a tuturor statelor membre.

Pe data de 3 noiembrie va avea loc la Tașkent reuniunea șefilor de guverne a statelor CSI iar pe data de 1 ianuarie 2018, Tadjikistanul va prelua fruncția onorifică de președinte al organizației.

Vocile liderilor de stat au declarat aproape în unanimitate necesitatea unei sporiri a acivității organizației, au criticat ritmul lent în care sunt adoptate reformele și ritmul în care însăși organizația se adaptează la condițiile din prezent. S-au cerut o mai mare colaborare între statele membre și relații bazate pe încredere, un foarte mare punct sensibil este între Azerbaidjan și Armenia.

Comunitatea Statelor Independente, dacă este să fie comparată cu o structură similară, e firesc să o comparăm cu Uniunea Europeană, nivelurile de coeziune și dezvoltare sunt însă foarte diferite. Deși Statele post-sovietice au un istoric comun sub sistemul sovietic, mișcările naționaliste care au contribuit la destrămarea URSS-ului nu au permis de multe ori construirea unor relații apropiate între statele din Asia Centrală. Mare parte din măsurile de reformare a CSI-ului și elemente din proiectul de dezvoltare a UEE sunt împrumutate din experiența Uniunii Europene însă acestea sunt elemente de formă, în fond poziția Rusiei este una dominantă în aceste organizații.

Consiliul miniștrilor de apărare ai CSI a avut de dezbătut, conform lui Șoigu, teme legate de situația de la granița de sud a organizației și stabilitatea din Asia Centrală.

Drumul sinuos al Armeniei

Discuțiile pentru ieșirea Armeniei din Uniunea Economică Eurasiatică sunt în prezent neimportante însă ele sunt vârful unor tensiuni existente între aliați.
Întâlnirea dintre președintele Rusiei, Vladimir Putin, și președintele Armeniei, Serj Sargsyanl, din 3 septembrie 2013 la reședința Novo-Ogaryovo din Rusia

Pe 2 ianuarie 2015 Armenia s-a alăturat Uniunii Economice Eurasiatică, realizându-se astfel dorința președintelui Vladimir Putin prin intermediul președintelui Armeniei, Serj Sargsyan. Această țintă a fost marcată printr-o declarație comună (1) semnată de cei doi șefi de stat în 2013 ce a urmat unei discuții avute la reședința de protocol a lui Putin din Novo-Ogaryovo. Acest pas a fost desigur unul important și șocant mai ales că a venit în contextul în care un acord de asociere cu Uniunea Europeană era în mare parte aprobat (2). Ca urmare a acestei situații, Uniunea Europeană a adoptat strategii și ținte diferite pentru continuarea cooperării (3).

În 2012 Hillary Clinton, pe atunci Secretar de Stat a declarat că Rusia încearcă să reconstruiască URSS-ul și a adăugat că Statele Unite caută metode pentru încetinirea procesului sau chiar împiedicarea acestuia (4). Trebuie precizat că ideea ”Eurasiei” nu îi aparține lui Putin și nici măcar nu este creația lui Nazarbaiev deși, trebuie spus, acesta a lansat ideea în 1994 în cadrul unei luări de cuvânt la Universitatea de Stat din Moscova.

Din punct de vedere istoric Eurasia a fost mereu un întreg însă distanțele imense au dus la coagularea anumitor tipuri de civilizații în mai multe regiuni distincte. Migrații și cuceriri au avut loc venind din est cât și din vesti iar schimburile comerciale între state îndepărtate ca între Imperiul Roman și China au fost documentate încă din antichitate. Globalizarea oferă posibilitatea unei mai strânse cooperări între populații care s-au dezvoltat diferit însă care-și pot căuta originile comune în drumurile și căutările preistorice ale omenirii.

Cu toate acestea ”Eurasia” este o unealtă geopolitică folosită cu oarecare succes de Moscova. Participarea Armeniei la UEE nu a adus roadele așteptate iar tensiuni au început să apară între o opoziție aproape inexistentă (YELQ are aproape 8% în Parlament) și Partidul Republican ce se află la guvernare (aproape 50% în Parlament). YELQ și-a propus să inițieze demersuri pentru scoaterea Armeniei din uniune (5), aceste demersuri sunt însă pur simbolice după cum însăși inițiatorii dezbaterii, Aram Sargsyan și Edmon Marukyan, au adăugat.

Pentru moment locul Armeniei este bătut în cuie, țara găzduiește două baze militare rusești, Baza 102 și Baza 3624 Aeriană însă cooperarea militară cu celelalte state membre ale OTSC lasă de dorit. Inamicul declarat al Armeniei este Azerbaidjanul însă azerii, de mai bine de un deceniu, au inițiat un proces de ”împrietenire” cu statele fost-sovietice inclusiv cu Rusia de la care cumpără regulat cantități importante de armament.

În linii mari participarea Armeniei la UEE și OTSC este prea puțin apreciată de membrii celor două organizații cu excepția Rusiei care are un interes în unirea regiunii sub control propriu. În același timp inclusiv Rusia are legături diplomatice, comerciale și chiar militare din ce în ce mai strânse cu Azerbaidjan și Turcia, state care nu ezită să-și manifeste ostilitatea față de Armenia. Mai mult, Armenia este singurul stat din aceste două organizații care nu are graniță comună cu aliații săi în vreme ce poziția Azerbaidjanului, cu deschidere la Marea Caspică și granițe cu Iran și Rusia și Turcia cu deschidere la Marea Neagră și Marea Mediteraneană și granițe (în Orientul Mijlociu) cu Siria, Iraq și Iran oferă mult mai multe avantaje și posibilități Moscovei.

Revenind la dezbaterea simbolică inițiată de YELQ, ce va urma să intre pe agenda parlamentului în această toamnă, putem considera că este o manifestare a unei neliniști latente în rândul unui segment de populație. Pentru moment nimeni în Armenia nu are siguranța că o mai mare apropiere de UE și NATO le va garanta siguranța economică și integritatea teritorială mai ales după evenimentele din Ucraina care au demonstrat că orice abatere majoră de la direcțiile Moscovei aduce repercursiuni seriose.

Yerevan nu are, în realitate, nicio alternativă pe termen mediu și trebuie să-și păstreze încrederea în voința Kremlinului însă și aceasta a început să dea anumite semnale. Unul din evenimentele care au stârnit neliniște în Armenia, pe lângă ocazionalele conflicte armate la graniță cu Azerbaidjanul unde se folosesc arme din Rusia și Belarus adică arme livrate unui inamic de către proprii tăi aliați, este scandalul iscat de o lege adoptată de Duma de stat prin care se interzice șoferilor din state care nu au limba rusă ca limbă oficială (sau printre limbile oficiale) să-și exercite meseria pe teritoriul federației Ruse.

Această lege care încalcă principiul unei piețe de muncă libere, așa cum este descrisă în cadrul UEE, a intrat în vigoare pe 1 iunie 2017. În prima fază numai cetățenii ruși aveau voie să fie șoferi în Rusia, ulterior s-a adoptat un amendament (în data de 17 iulie) (6) prin care au fost aceptate toate țările care au și limba rusă ca limbă oficială iar astfel Armenia nu se încadrează. Într-o discuție între Vyacheslav Volodin (purtătorul de cuvânt al Dumei) și Ara Babloyan, reprezentantul rus a declarat simplu că dacă Armenia ar adopta limba rusă ca limbă oficială atunci legea s-ar aplica și asupra șoferilor armeni (7).

Este evident faptul că o asemenea măsură nu-i va stimula pe șoferii armeni să învețe limba sau să-și îmbunătățească abilitățile de conducere după cum a remarcat și politicianul armean Karen Bekaryan, membru al Comitatului pentru Relații Externe al Adunării Naționale a Armeniei (8). Adevăratul motiv din spatele acestei decizii a Moscovei, pe lângă un minim aspect economic și de protecționism, se poate afla o dorință de protejare și promovare a limbii ruse.

Într-un interviu din 23 decembrie 2003, Eleonora Valentinovna Mitrofanova anunța o revigorare a Roszarubezhcenter (Centrul Rus pentru Cooperarea Internațională Științifică și Culturală) și promovarea limbii ruse prin intermediul acestei instituții. Desigur, Rusia nu ar fi prima țară cu o astfel de instituție și în general aceste centre sunt binevenit în promovarea cooperării între state însă răspândirea și protejarea limbii ruse e posibil să se facă și prin metode mai puțin voluntare. Într-un articol publicat în presa armeană în data de 24 noiembrie 2016 reiese că ”recent” Eleonora Mitrofanova a declarat că Rusia trebuie să facă eforturi pentru a acorda limbii Ruse un statut special în statele ex-Sovietice (10).


Note
  1. Declarația comună a președinților Rusiei și Armeniei
  2. Armenia`s Strategic U-turn – Richard Giragosian – Aprilie 2014
  3. The Rocky Road to an EU – Armenia Agreement: From U-turn to detour – Hrant Kostanyan – 3 Februarie 2015
  4. Clinton vows to thwart new Soviet Union – Financial Times – Decembrie 2012
  5. Armenian opposition alliance to initiate discussions on leaving the EAEU
  6. Speaker of Russian parliament offers Armenia to make Russian an official language
  7. Duma Speaker suggests making Russian official language in Armenia
  8. Russian language status not expected to ‘improve’ Armenian drivers’ language skills
  9. RUSSIAN FIRST DEPUTY FOREIGN MINISTER ELEONORA MITROFANOVA INTERVIEW PUBLISHED IN THE MAGAZINE DIPLOMAT ON DECEMBER 2003, UNDER THE HEADING “RUSSIA TAKES CARE OF “THE RUSSIAN WORLD” AND PROMOTES RUSSIAN”
  10. Adopting russian as second official language is ruled out

Nazarbayev și a treia modernizare a Kazahstanului

Planuri de modernizare bântuie anul acesta prin Kazahstan, președintele Nazarbayev Nursultan a anunțat începutul celei de a 3-a etape de modernizare a țării și culturii kazahe.

Poziția geografică a Kazahstanului îi asigură într-o anumită măsură liniște în comparație cu punctele încinse ale planetei. În mod tradițional populația țării a fost nomadă însă acest lucru a început să se schimbe în momentul integrarii în imperiul țarist iar procesul s-a intensificat sub controlul sovietic. Deși suntem tentați să considerăm perioada comunistă (industrializare, adoptarea alfabetului chirilic, adoptarea parțială a unui stil de viață sovietic) ca o primă etapă a modernizării (conform președintelui, în cazul sovietic a fost vorba despre o modernizare a teritoriului, nu a populației), Nazarbayev a identificat prima modernizare cu independența țării din anul 1991 și întregul procesul de construire a unor instituții pentru noul stat.  A doua modernizare se referă la ”strategia 2030” lansată de Nazarbayev în 1997, an în care Astana a fost desemnată noua capitală. Acum se vorbește din nou despre modernizare iar aceasta va aduce, în măsura în care se va dovedi o reușită, schimbări dramatice în economia, politica și cultura țării.

La baza acestui articol stau trei materiale publicate de președintele Kazahstanului, ”Cei 100 de pași” (mai 2015), ”A treia modernizare a Kazahstanului: Competitivitate Globală” (ianuarie 2017) și ”Calea către viitor: Modernizarea Identității Kazahstanului” (aprilie 2017).

Nazarbayev a desemnat țintele generale spre care Kazahstanul trebuie să se îndrepte. Drumul este pavat cu o serie de proiecte ce vor ușura acest parcurs:

  • reforme economice – intrarea în a ”4-a revoluție industrială”, diverse ținte de dezvoltare pentru industriile strategice, creșterea produsul intern brut, accentuarea urbanizării și întărirea IMM-urilor.
  • reforme instituționale – întărirea drepturilor de proprietate și reducerea corupției (ultima pe lista din ianuarie)
  • reforme culturale – adoptarea alfabetului latin, traducerea a 100 de lucrări de referință, schimbări în identitatea colectivă cu păstrarea esenței, promovarea producțiilor conematografice.
  • dezvoltarea capitalului uman – promovarea cunoștințelor în IT, educația trilingvă (kazaha, engleza, rusa), promovarea competitivității
  • turismul – se dorește un turism cultural axat în jurul noilor și viitoarelor monumente și zone naturale simbolice.

Se vorbește despre un cult al cunoașterii, asta mi se pare frumos, care stă la baza succesului în viitor și se dorește o evoluție, nu o dezvoltare ”revoluționară”. Trecerea la alfabetul latin și studierea intensă a limbii engleze indică o privire orientată spre Vest sau cel puțin o dorință de integrare în sistemul global. Kazahstanul dorește să intre în rândurile primelor 30 de state ale lumii însă pentru asta are un drum lung de parcurs. Foarte multe așteptări au fost create de relansarea ”drumurilor mătăsii”, Kazahstanul urmând să fie tranzit pentru bunurile provenit din China și destinate profitabilei Europe însă Nazarbayev nu visează numai statutul de țară de tranzit ci de lider în anumite zone economice, industriile petrochimice și metalurgice, IT și agricultură la care se adaugă atragerea unor noi industrii.

Există fără îndoială și un cult al personalității și ca exemplu pot să dau ”Centrul Nazarbayev”, un complex instituțional de cercetare, știință și cultură construit în Astana prin decret prezidențial în anul 2012. În această clădire se află printre altele și muzeul primului președinte al Kazahstanului, Nazarbayev însuși. Printre exponate sunt materiale care-i atestă importanța politică la nivel mondial, activitatea de reformator al statului și aprecierea de care se bucură din partea propriului popor. Fiindcă este în estență fondatorul primului stat independent Kazah și lider de aproape trei decenii (între 1984 și 1986 a fost prim-ministru al R.S.S. Kazahstan și prim secretar între 1989 și 1991), nu este surprinzător că numele său, imaginea sa și mesajele sale primesc o atenție substanțială într-o mass-media preponderent controlată de stat.

Întâlnirea miniștrilor de externe | OTSC

Armenia și-a anunțat interesul de a cumpăra arme din Rusia și va finanța această inițiativă printr-un împrumut venit tot din partea Rusiei, conform declarațiilor lui Vardan Aramyan, ministrul de finanțe al Armeniei. Din cadrul unui împrumut anterior tot cu destinația achiziționării de armament rusesc au mai rămas 30 de milioane de dolari necheltuiți. (1)

Pe 17 iulie, la Minsk, a avut loc o reuniune a miniștrilor de externe ai Organizației Tratatului de Securitate Colectivă în cadrul căreia s-au pus de acord asupra unui program de consultări, între membri, pe teme de politică externă, securitate și apărare pentru următoarele 12 luni și asupra unor declarații comune care se vor prezenta în diverse contexte internaționale anul acesta. De asemenea a fost aprobat un amendament al Acordului principiilor de bază a cooperării tehnico-militare ce prevede utilizarea unei embleme pentru unitățile militare ale organizației și stabilirea unor prețuri preferențiale la achiziționarea de armament (din Federația Rusă) (2, 3). A mai fost anunțată și o intensificare a cooperării cu Afganistanul, stat care nu face parte din OTSC.

La inițiativa Kazakhstanului se va construi un sistem ”Cyber Shield” pentru a proteja statele membre împotriva atacurilor cibernetice (4). Vladimir Putin a prezentat în cadrul unei întâlniri cu liderii FSB din februarie anul acesta că atacurile cibernetice asupra Rusiei s-au triplat în 2016 față de anul 2015.

Președintele statului Belarus a declarat că prioritatea organizației trebuie să fie acum activitatea diplomatică pentru a nu se crea necesitatea unor acțiuni în forță pentru soluționarea problemelor. A mai adăugat și faptul că prioritatea Belarusului (care a preluat conducerea OTSC) este să întărească influența organizației pe plan internațional (5). Purtătorul de cuvânt al OTSC, Yuri Khachaturov, a declarat că parlamentarii au responsabilitatea să prezinte o imagine favorabilă a organizației în dialogurile lor cu omologii din alte state dar la fel de importantă este și prezentarea politicilor în mass-media(6).

La inițiativa Rusiei au fost adoptate declarații comune care condamnă distrugerea monumentelor ridicate în cinstea Armatei Roșii în state din Estul Europei, cum se întâmplă în prezent în Polonia, denumid acțiunea ca pe un ”război împotriva monumentelor” (7).

Armenia a readus în discuție situația din Nagorno-Karabakh și faptul că, din perspectiva lor, Azerbaijanul urmărește să impiedice o soluționare pașnică a conflictului conform acordurilor adoptate în Viena și St. Petersburg. (8) Pe de altă parte, președintele Armeniei, Serzh Sargsyan, a condamnat Rusia, în cadrul unui interviu televizat, pentru cooperarea militară pe care o are cu Azerbaijanul și a spus că ”deși există circumstanțe, poate aceste circumstanțe nu sunt acceptabile pentru noi (Armenia) însă acceptabile pentru ei (Rusia)” (9). Nagorno-Karabakh este o problemă în regiune și pentru organizație și poate de accea ambasadorul Kazakhstanului în Armenia a încercat să micșoreze importanța conflictului, mutând responsabilitatea soluționării lui către ”legea internațională” (10).

  1. http://tass.com/world/956989
  2. https://www.timesca.com/index.php/news/18355-csto-foreign-ministers-agree-on-joint-measures-to-ensure-information-security
  3. http://chelorg.com/2017/07/17/the-csto-has-decided-to-step-up-working-group-on-afghanistan/
  4. http://astanatimes.com/2017/07/csto-foreign-ministers-adopt-measures-to-curb-it-crime-during-minsk-meeting/
  5. https://www.tvr.by/eng/news/prezident/prezident_belarusi_oboznachil_prioritety_odkb/
  6. One of the ways is to step up the work of MPs with their foreign counterparts from international organizations and third countries, their presence in domestic and foreign mass media with the aim of promoting the CSTO policies across the spectrum.
  7. http://www.mid.ru/en/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/2818438
  8. https://armenpress.am/eng/news/898932/armenian-fm-presents-baku%E2%80%99s-actions-to-hinder-nk-settlement-process-at-csto-ministerial-session.html
  9. https://armenpress.am/eng/news/898886/arms-trade-with-azerbaijan-most-painful-side-of-russian-armenian-relations-%E2%80%93-president-sargsyan.html
  10. We don’t link the Nagorno-Karabakh issue with the Organization in any way, because this is a regional conflict that must be resolved in line with international law