Arhive categorie: India, Pakistan și Orientul Mijlociu

Regiunea 4 cuprinde Asia de Sud și Orientul Mijlociu

Reorganizări de forțe în Orientul Mijlociu

Germania, într-un mesaj publicat în data de 22 ianuarie anul curent pe pagina online a Ministerului de Externe, și-a exprimat hotărârea de a sprijini în totalitate implementarea ”înțelegerii nucleare” cu Iranul, așa numitul Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA).

Considerăm că acordul nuclear trebuie respectat. Este în interesul european. Este în interesul comunității internaționale. Dacă singura înțelegere care a prevenit o regiune să-și dezvolte arme nucleare ar cădea acum va reprezenta un semnal devastator pentru restul.
– Sigmar Gabriel , ministrul de externe al Germaniei

Pe 11 ianuarie, în cadrul întâlnirii E3+Iran s-a hotărât înființarea unei structuri de comunicare pe probleme regionale între reprezentanții Iranului și ai Germaniei, Regatului Unit și ai Franței. Caracterul acestui mecanism de dezbatere este independent de actualul acord nuclear și vine în întâmpinarea problemelor existente în regiune și a posibilelor schimbări ce vor urma.

Tot în data de 22 ianuarie, Javad Zarif, ministrul de externe al Iranului, a publicat un articol ce abordează tema securității post-Isis în zona Orientului Mijlociu. El lansează ideea unei ”rețele de securitate” în detrimentul securității colective și anunță dispariția ordinii mondiale bazate pe sistemul vestic. Având în vedere complexitatea zonei și conflictele din/cu statele vecine Iranul urmărește organizarea acestor rețele de securitate pe situații și obiective punctuale. Din acest motiv Republica Islamică promovează dezvoltarea unui Forum de Dialog Regional în Golful Persic, dezvoltare ce poate fi privită și ca pe o tentativă a Teheranului de a coaliza mai bine statele vecine din golf în jurul propriilor interese și de a contracara astfel acivitatea Arabiei Saudite și a Israelului.

Pe 23 ianuarie anul curent, Boris Johnson, secretarul de externe al Regatului Unit, a făcut o vizită în Paris unde alături de Rex Tillerson a participat la discuții cu reprezentanți din Yemen și Siria (facțiunea ce i se opune lui Assad). Ulterior Johnson și Tillerson au avut o întâlnire la ambasada Regatului Unit din Paris cu omologi din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Granturi pentru proiecte comune de cercetare Iran-India

Având la bază Acordul General de Cooperare Științifică și Tehnologică semnat de guvernele Indiei și al Iranului, s-a hotărât oferirea de sprijin pentru proiecte comune de cercetare cu condiția ca cererile să fie depuse în perioada 1 ianuarie – 15 februarie. Domeniile acceptate sunt ”Bioehnologii și sănătatea umană” și ”managementul resurselor de apă” iar durata proiectelor se recomandă să nu depășească doi ani.

Trei criterii se vor lua în considerare pentru notarea proiectelor, în primul rând e vorba de proiectul în sine, dacă acesta prezintă caracteristici de originalitate și dacă subiectul de cercetare este de importanță. În al doilea rând sunt analizate instituțiile participante, dacă acestea dispun de capacitățile științifice și tehnologice necesare îndeplinirii planului de cercetare și în al treilea rând este analizat impactul acestei cooperări. Prioritate vor avea grupurile care nu au beneficiat de finanțări în edițiile anterioare și de asemenea a fost anunțat și un program de instruire a tinerilor cercetători.

Persoana de contact din partea indiană este Dr. Jagdish Chander iar din partea iraniană a fost desemnat Dr. A. Koohian, director adjunct al Centrului pentru Cooperare Științifică Internațională. Colaborarea științifică dintre cele două state rămâne la un nivel redus.

Kurdistanul independent și suveran

Cine sunt kurzii și de ce nu au un stat independent deși ca număr se apropie de 40 de milioane? A venit acum momentul să-și declare independența sau este doar un joc strategic început într-un moment nepotrivit?

Din punct de vedere lingvistic kurzii vorbesc o limbă ce face parte din familia indo-iraniană, înrudită astfel cu Persana, Dari (dialect persan vorbit în Afganistan) și Tajik (dialect persan vorbit în Tajikistan), din punct de vedere etnic lucrurile nu sunt însă la fel de bine stabilite. Kurzii nu au avut niciodată un stat cu granițe bine stabilite și o cultură kurdă clar delimitat. Au participat însă la guvernarea mai multor imperii fie prin lideri locali și regionali fie prin dinastii cum a fost dinastia Zand (în Persia), un trib Lak considerat de Vladimir Minorsky cel mai sudic trib kurd din Persia. Lupte pentru un stat Kurd au început ca urmare a destrămării Imperiului Otoman și continuă până în ziua de azi în special în Turcia și Irak (referendumul din septembrie 2017).

Guvernul Regional al Kurdistanului (parte a statului federal Irak) a desfășurat în data de 25 septembrie 2017 un referendum cu întrebarea: ” Dorești ca Regiunea Kurdistan și zonele kurde din afara administrației acestei regiuni să devină un stat independent? ”. Aproape 92% din cei care au participat la vot și-au exprimat acordul pentru independență. În paralel Iranul a închis traficul aerian pentru avioanele care zboară din/spre aeroporturile din cadrul Kurdistanului Irakian iar guvernul de la Bagdad a inițiat exerciții militare alături de Turcia în zona de graniță, fără îndoială ca o măsură preventivă și de a ușura intervenția armată în caz de nevoie.

Cine îi sprijină?

Benjamin Netanyahu, primul ministru al Israelului, este singurul lider de stat care a declarat că sprijină ”efortul legitim al poporului kurd de a avea un stat al lor” (1) în acest moment. Din punct de vedere etic are dreptate însă motivația din spatele acestei declarații are puțină legătură cu lupta kurzilor pentru o țară a lor. Poziționarea Israelului este datorată propriilor lor nevoi de a-și consolida poziția și a-și motiva acțiunile din Palestina.

Cine nu îi sprinijă?

Majoritatea comunității globale a adoptat una din următoarele două poziții: 1. nu acum este momentul pentru astfel de cereri, ar rezulta noi tulburări în regiune; 2. se sprijină integritatea teritorială a statului Irak fiindcă altfel ar rezulta noi tulburări în regiune. Un caz interesant îl reprezintă cel al Organizației pentru Eliberarea Palestinei care se opune, prin declarația lui Saeb Erekat, unui stat independent Kurd despre care spune că ar reprezenta o sabie otrăvită îndreptat spre arabi (2, declarație din 2015). Turcia, Siria și Iran se opun apariției unui Kurdistan independent fiindcă ar reprezenta un factor de destabilizare în regiune și în mod special pentru statele lor, toate trei având importante regiuni cu populație majoritar kurdă.

Ce ar însemna independența kurzilor?

Nu referendumul în sine și nici rezultatul lui covârșitor și previzibil sunt în mintea liderilor lumii ci implicații pe care o declarație de independență le-ar avea. Tentative pentru realizarea unui Kurdistan independent la nordul Irakului au mai existat însă toate au eșuat fiindcă principală motivație era destabilizarea regimului lui Saddam (și în cele din urmă se ajungea la o înțelegere), acum însă regiunea e deja puternic destabilizată de un număr mare de conflicte, pe lângă Israel-Palestina se numără și Statul Islamic, Siria, Iran, Qatar iar Turcii, ca membri NATO, sunt vehement împotriva unor mișcări separatiste care ar genera un efect de domino.

Europa este și ea precaută, au existat cazurile din Crimea (și Donbas) și Scoția (care e departe să se încheie), Catalonia își caută propria independență și chiar în România avem motiv de îngrijorare în privința Ținutului Secuiesc. Sârbii au propria lor experiență în legătură cu Kosovo, Rușii cu zona Caucazului, Georgienii cu Abhazia și Oseția de Sud și desigur disputa ”Nagorno-Karabah”. Lista poate continua iar spiritele dornice să retraseze granițele în diverse părți ale planetei pot privi un deznodământ favorabil ca pe un exemplu că se poate. Pe plan regional vor apărea cu siguranță mișcări unioniste care să urmărească o realizare a unui Kurdistan ”mare” iar această desfășurare a evenimentelor nu este una agreată de părțile implicate.

 

  1.  Israel endorses independent Kurdish state
  2. PLO opposes Kurdish self-determination

 

 

 

Grădina cu cărți din Teheran și industria de carte

Autoritățile iraniene au deschis pe data de 3 iulie 2017 un complex expozițional permanent dedicat exclusiv cărților. Clădirea, operă a arhitectului Ali Nabi, are mai mult de 60 000 de metri pătrați, e pe două nivele, are o lungime de 500 de metri și este poziționată pe axa nord-sud (1). ”Grădina cu cărți” face parte dintr-un ansamblu cultural complex din cartierul Abbas Abad din zona de centru-nord a  Teheranului. Clădirea va găzdui de acum înainte Târgul Internațional de Carte din Teheran. Ediția din 2016 a târgului (a 29-a ediție) a beneficiat de un spațiu de 120 000 de metri pătrați și au participat peste 2000 de edituri din Iran și peste 600 din alte 19 țări (2). În cadrul acestei ediții a fost înregistrat un număr de 5 milioane de vizitatori dintre care un milion au venit special pentru secțiile de cărți străine.

Industria cărții (și în general domeniul cultural) din Iran prezintă anumite aspecte problematice care nu lasă acest târg de carte să-și atingă potențialul. Primul și cel mai important aspect este cel al ”adaptării” fiindcă fiecare carte (ca și fiecare film) produs în țară trebuie să respecte anumite reguli stabilite de Ministerul Culturii și al Îndrumării Islamice (3). Cenzura este, prin constituție, interzisă în Iran într-o anumită măsură(4). Datorită acestor reguli și a unor particularități legislative în privința drepturilor de autor, anumite titluri străine au fost ”adaptate” la mediul cultural iranian iar majoritatea au mai multe traduceri scoase pe piață simultan, în anumite cazuri până și 16 versiuni (5).

Se poate vorbi de o piață de 10 000 – 15 000 de titluri noi pe ani iar prețul mediu al unei cărți este în 2017 de 4.2 dolari americani (6). În prezent o ediție are în medie 500 – 1000 copii în contextul în care populația Iranului ajunge la 80 de milioane (7). Cauzele acestei situații sunt nivelul scăzut al puterii de cumpărare, răspândirea internetului și lipsa unei culturi pentru citit, conform lui Mostafa Moghassemi, manager de vânzări a Hoopa Publications. În contrast Federația Europeană a Editorilor (ce reprezintă 28 de state) declară că în 2015 au fost 575 000 de titluri noi (incluzând și materiale fără destinație comercială) iar piața de carte era estimată la 36-38 miliarde de euro, cele mai mari piețe fiind Germania, Marea Britanie, Franța, Spania și Italia (8).

În apropierea ”Grădinii cu cărți”, nume primit datorită acoperișului ”verde” cu rol de grădină, s-a deschis în anul 2014 cel mai mare planetarium din Orientul Mijlociu cu o suprafață de 11 000 de metri pătrați.


  1. http://archinect.com/alnb/project/tehran-book-garden
  2. http://www.icfi.ir/page/5450df7b230000257b728121
  3. http://www.farhang.gov.ir/en/profileofministry/responsibilities
  4. Article 25 – The inspection of letters and the failure to deliver them, the recording and disclosure of telephone conversations, the disclosure of telegraphic and telex communications, censorship, or the willful failure to transmit them, eavesdropping, and all forms of covert investigation are forbidden, except as provided by law. / Article 175 – The freedom of expression and dissemination of thoughts in the Radio and Television of the Islamic Republic of Iran must be guaranteed in keeping with the Islamic’ criteria and the best interests of the country (…).
  5. https://www.theguardian.com/books/2017/jun/23/why-iran-has-16-different-translations-of-one-khaled-hosseini-novel
  6. https://financialtribune.com/articles/domestic-economy/64017/new-chapter-in-iran-s-publishing-industry
  7. https://iran.britishcouncil.org/en/underline/literature/iranian-publication-industry
  8. http://fep-fee.eu/European-Book-Publishing-823