Arhive categorie: Exclusiv

A 72-a Adunare Generală ONU – Pulsul lumii în 2017

Anul acesta funcția de Secretar General al ONU a fost preluată de Antonio Guterres, un politician și diplomat portughez, comisar al ONU pentru refugiați între 2005 și 2015, prim-ministru al Portugaliei între 1995 și 2002, secretar general al Partidului Socialist între 1992 și 2002 și președinte al Internaționalei Socialiste între 1999 și 2005. A primit onoruri din partea a peste zece state, o serie întreagă de titluri onorifice și este membru în mai multe organizații printre care Clubul de la Madrid, Consiliul European de Relații Externe și Prieteni ai Europei. Guterres a adus cu el hotărârea de reformare a ONU și își asumă să facă organizația mai implicată în problemele lumii și mai eficientă în soluționarea lor.

Președintele celei de a 72-a sesiuni a Adunării Generale este Miroslav Lajcak, un diplomat slovak, actual ministru de externe al Slovaciei. Până la căderea comunismului a fost membru al Partidului Comunist, în 1988 intrând în ministerul de externe. Între 1991 și 1993 a fost ambasador la Moscova, ulterior în Japonia. Între 2001 și 2005 a fost ambasador în Iugoslavia (ulterior Serbia). Atât Guterres cât și Lajcak au prin urmare viziuni clare de stânga. Tema dezbaterilor propusă în acest an este dezvoltarea sustenabilă, asigurarea păcii și a securității și Protejarea drepturilor omului.

Conform președintelui Coreei de Sud (Moon Jae-in), ”Organizația Națiunilor Unite este poate una din cele mai bune invenții instituționale ale inteligenței umane”. Posibilitatea acestor întâlniri între reprezentanții tuturor țărilor lumii este cu certitudine o realizare măreață însă pălește în raport cu potențialul încă neatins pe care un asemenea concept îl poartă. Este foarte important ca toate țările să-și expună punctele de vedere, realizările și temerile, însă trebuie să existe și cineva care să asculte iar în prezent vocile sunt puternice și hotărâte însă urechile nu sunt deschise la dialog și înțelegere fiindcă de multe ori compromisul e ignorat pe calea calculelor de forțe unde, de cele mai multe ori, se dictează acțiuni în favoarea celor puternici.

În prezent lumea trece printr-o perioadă dificilă cu pericole multiple și diferite, o tranziție în care lipsa de securitate bântuie pe planetă ca o umbră rece și amenințătoare. Prințul Iordaniei e de părere că ne aflăm la o intersecție ”epică” îndrumați de confluența unei globalizări ”adâncite” și de tehnologii brizante iar președintele Serbiei consideră că lumea se află într-o situație mai proastă ca anul trecut. Unele discursuri seamănă cu răspunsuri la întrebări de examen și sunt enumerate reușitele țării, altele sunt expuneri emoționante a unor situații, unele sunt defensive, altele ofensive, o parte cer reforme (Consiliul de Securitate, sistemul financiar internațional), unele sunt optimiste, altele pesimiste și altele pur și simplu anoste.

Mesajul care a răzbit cel mai puternic în presa mondială vine de la președintele Statelor Unite, celebra afirmație cu ”distrugerea în totalitate a Coreei de Nord” în cazul unei amenințări asupra SUA și a aliaților acesteia. În a cincea zi de dezbatere, pe 23 septembrie, ministrul de externe al Republicii Democrate Populare Coreea (Ri Yong Ho) a răspuns: ”în cazul în care vieți nevinovate din SUA vor pieri din cauza acestui atac sinucigaș (un atac asupra Coreei de Nord), Trump va fi responsabil în totalitate” și ”Trump poate că nu a fost conștient ce i-a ieșit pe gură însă noi îl asigurăm că va suporta consecințele pentru aceste cuvinte, cu mult peste puterea lui de a duce chiar dacă se va pregăti în acest sens”.

Majoritatea statelor au declarat în privința acestei criză că RDPC trebuie să respecte deciziile luate în Consiliul de Securitate al ONU și că armele nucleare trebuie abandonate, o poziționare generică. Alte state au ales însă poziționări mult mai clar delimitate. Franța rămâne deschisă unui dialog alături de toți partenerii ei (inclusiv China și Rusia) însă nu vede din partea RDPC nicio dorință de a negocia. Probabil lipsa acestei dorințe vine de la însăși motivația pentru care Phenianul a demarat cercetarea și construcția de arme nucleare, amenințarea pe care o percepe din partea Washingtonului și care după venirea la putere a administrației Trump a devenit o amenințare mult mai vocală.

Germania

Reprezentantul Germaniei, ministrul de externe Sigmar Gabriel, a declarat că trebuie să existe o ”condamnare internațională a provocărilor nucleare Nord Coreene” fiindcă în lipsa unei soluționări și alții se vor simți încurajați să-i copieze pe nord coreeni. În privința Acordului Nuclear (cu Iran) acesta a precizat că tratatele și acordurile existente nu trebuie puse sub semnul întrebării, Germania va lucra în cadrul formatului E3+3 pentru a se asigura că acest acord este implementat și respectat. Nemții au, alături de francezi, puternice interese economice ca urmare a redeschiderii Republicii Islamice Iran la comerțul mondial. Germania este principalul cap de pod în comercializarea covoarelor persane în UE cu o comunitate unită de afaceriști iranieni iar Franța are deja un istoric de investiții in promițătoarea industrie auto din Iran.

Cuba

Cuba a fost reprezentată prin ministrul de externe Bruno Rodriguez Parrilla. Acest stat a reușit să rămână unul din cele mai importante simboluri anti-imperialiste de pe planetă chiar și în condițiile în care America de Sud, care începea să capete o voce omogenă în timpul epocii lui Chavez, a coborât într-un fel de anonimat diplomatic cauzat de diverse conflicte interne și de pierderea liderilor cu autoritate, mesajele președintelui Braziliei au fost, de exemplu, mediocre având în vedere că țara sa este principala putere economică și militară din regiune și este desigur membră a BRICS.

Discursul lui Parrilla a fost puternic, unul din cele mai bune pe care le-am citit în cadrul acestei ediții a Adunării Generale. A venit în fața lumii cu statistici cutremurătoare despre adevărata situație în care se află civilizația umană mondială, dintr-o perspectivă socialistă desigur. ”Bogăția deținută de 8 oameni este mai mare decât cea împărțită de 3.6 miliarde, cea mai săracă jumătate a umanității”, ”în privința cifrei de afaceri 69 din primele 100 de entități sunt companiile transnaționale nu statele”, ”700 de milioane trăiesc în sărăcie extremă în vreme ce 21 de milioane sunt victime ale muncii forțate, 758 de milioane de adulți sunt analfabeți”.

”Agenda 2030 pentru o dezvoltare sustenabilă nu beneficiază, din perspectiva Cubei, de mijloace pentru implementare din cauza egoismului și a lipsei de voință politică din partea Statelor Unite și a țărilor industrializate”. În privința acestui aspect este loc destul pentru dezbatere, deși nu s-au făcut și nu se fac eforturi suficiente, ce s-a realizat și se află în desfășurare nu trebuie ignorat ci trebuie încurajat. Mesajul lui Trump, reprezentant al celei mai criticate țări în rândul statelor în curs de dezvoltare a venit să rezolve această problemă prin reamintirea liderilor acestor state că responsabilitatea pentru progres și prosperitate le revine în mare măsură lor.

În privința conflictului din Orientul Mijlociu trebuie găsită urgent o rezolvare, aceasta este în viziunea Havanei un stat independent Palestinian cu granițele pre-1967 și capitala în Ierusalimul de Est iar în privința războiului din Siria trebuie negociată o soluționare pașnică, fără intervenții externe și respectându-le suveranitatea și integritatea teritorială. Cuba este una din puținele țări care au criticat sancțiunile împotriva Rusiei și le consideră nedrepte, cu siguranță și fiindcă la rândul ei Cuba e supusă unor sancțiuni vechi de câteva decenii.

Iordania

În discursul prințului Abdullah al II-lea al Iordaniei s-a văzut clar rezultatul participării liderilor acestei țări la prima conferință islamică de știință și tehnologie ce a avut loc în Astana (capitala Kazakhstanului) în zilele de 10-11 septembrie 2017. ”Ours is a world at an epic intersection, driven by the confluence of deepened globalization and disruptive technologies. We are at the brink of a fourth industrial revolution, which is redefining how we function as societies and how we relate to one another as human beings” în vreme ce mesajele summitului sună în felul următor ”this is an exciting time for science, technology and innovation. Its influence on the way we live and work and communicate with one anther is enormous (…) science is disruptive and flourishes in an environment of irreverence”. Tema celei de a patra revoluții industriale este unul din subiectele preferate ale președintelui Kazakhstanului, Nursultan, care însă nu și-a găsit loc în discursul de la ONU (susținut de ministrul de externe).

Iordania este cămin temporar pentru milioane de refugiați printre care 1.3 milioane sunt din Siria iar acest ajutor consumă o pătrime din bugetul țării. Deși țara este ”împovărată de datorii masive” ei aleg să stea drepți și mândri fiindcă soldații lor ”eschivează gloanțele pentru a-i ajuta pe refugiați să intre în țară nu să-i lase în afară”. Mai departe în discurs avem următoarea întrebare ”cum se poate că o țară ca Iordania să ofere o casă pentru milioane de oameni disperați în vreme ce state mai bogate se ceartă pentru acceptarea a câtorva mii”. Mulți lideri au reamintit în această sesiune a Adunării Generale de suma de 1.7 trilioane de dolari destinate armelor (numai în anul acesta) însă acum aflăm că ONU a avut o lipsă de 1.7 miliarde de dolari în proiectul său de a ajuta refugiații din Siria și statele ce le-au devenit gazde.

Spre final următorul mesaj mi s-a părut memorabil: ”Mesajul pentru tineretul Iordaniei și al regiunii este unul singur, mereu se găsesc bani pentru a lupta cu răul însă aplecarea spre a recompensa virtutea este aproape inexistentă; vocea celor care apără și construiesc este înecată de cei care atacă și distrug”.

Turcia

Președintele Turciei a venit cu o serie de mesaje clare și directe, în prima parte și-a prezentat țara ca unul din principalele state ce oferă azil refugiaților, 3 milioane de sirieni și peste 200 de mii de irakieni. Până acum au fost cheltuite peste 30 de miliarde de dolari pentru asigurarea unor condiții minime de trai celor nepăstuiți în vreme ce Uniunea Europeană a alocat numai 820 de milioane de euro iar ajutorul din partea ONU a fost în jur de 520 de milioane de dolari. Statul său ar trebui să primească ajutoare financiare din exterior însă acestea nu sunt la nivelul sumelor promise.

Erdogan cere ridicarea sancțiunilor impuse Qatarului, sprijinirea palestinienilor pentru a avea “un stat unificat”, edificarea integrității teritoriale a Georgiei și Azerbaidjanului (ca o cheie pentru pacea în regiune) și reformarea Consiliului de Securitate unde propune o organizație de 20 de membri cu aceleași drepturi și competențe aleși pentru doi ani, o jumătate fiind înlocuită în fiecare an.

Uganda

O lectură interesantă mi s-a părut scurta declarație a președintelui Ugandei, Yoweri Kaguta Museveni în care am regăsit un mesaj al neputinței amestecat cu resemnarea, nu diferit de ce ar spune unii din cei mai săraci oameni ai planetei. Acesta începe prin a pune o întrebare ”elitelor din mai multe țări”, ”Cine ar avea de pierdut dacă toți oamenii de pe glob ar duce o viață decentă și: a) ar consuma 2000-2500 de calorii pe persoană adultă pe zi, b) ar fi imunizați împotriva bolilor tratabile, c) ar avea acces la educație, cel puțin pentru a putea citi și număra, d) ar avea o unitate medicală într-o rază de 5 kilometri de casă, e) ar avea acces la energie curată, departe de cărbune, lemne de foc și murdarul kerosen, f)ar avea acces la un loc de muncă bine plătit, g) ar avea o casă decentă cu 3 dormitoare pe familie, h) ar avea acces la apă, I) nu ar trebui să se teamă de război, terorism și crime, j) toți producătorii de bunuri și servicii ar avea acces la piețe, k) toate țările ar avea o infrastructură bună, l) cu toții am insista pe protejarea naturii pentru ca ea să ne protejeze pe noi.

Conform lui Museveni singurul obstacol în calea prosperității și a păcii este parazitismul iar criza nord coreană este rapid tranșată. Uganda e recunoscătoare RDPC-ului pentru ajutorul acordat în consolidarea unei forțe de tancuri și sprijină reunificarea fiindcă o Coree unificată ar fi puternică și se întreabă de ce unii se tem de state puternice în lume. Mă întreb acum dacă prietenii lui nord coreeni acordă 2000-2500 de calorii zilnic pe adult.

Situația Balcanilor

Fosta Iugoslavie intră în Uniunea Europeană pe bucăți, foștii prieteni transformați în dușmani sunt sortiți reunificării sub un nou, unic steag. Procesul este însă unul cu mult mai temperat, uniunea are încă porțile deschise însă trecerea lor va trebui să aștepte finalizarea reformelor din interior.
Aleksandar Vocic, președintele Serbiei, a declarat pe 21 septembrie că țara sa nu va abandona ideea unei Zone Economice Regionale care ar urma să recreeze piața comună a fostei Iugoslavii. ”Iugoslavia a fost respectată ca piață și pentru succesul ei în atragerea de investitori și a atenției internaționale. Astăzi suntem prea mici ca piețe individuale pentru a avea performanțe mai bune și mai prospere și prin urmare cred cu fermitate că o zonă cu vamă comună și un sistem unic de taxare este viitorul regiunii.

Cu toate acestea drumul european rămâne ținta principală: “drumul spre integrarea în UE, cel mai important partener comercial si investitor al nostru, este perceput ca un drum spre o mai mare stabilitate, către progres economic și întărirea democrației”. Ce se întâmplă însă cu statutul Rusiei, țară care de-a lungul istoriei a arătat o anumită atenție față de sârbi și care în perioada Războiului Rece i-a încredințat Iugoslaviei, conform unor cercetări nu tocmai recente, un rol de rebel în regiune. Cele două state au o anumită relație însă politica nu se face după afinități și simpatii, oricum, Vocic declară că vor continua să păstreze cele mai bune relații cu Federația Rusă și cu Republica Populară Chineză.

Recent a fost restaurat un monument al păcii în ansamblul ONU, operă a sculptorului Antun Augustincic oferind președintelui Croației (Andrej Plenkovic) motivul ideal pentru a-și prezenta națiunea drept iubitoare a păcii și a unei ordini internaționale bazată pe reguli. Plenkovic consideră că “numai prin cetățeni activi și informați guvernele pot fi trase la răspundere și se pot crea instituții credibile”.

Croația s-a declarat în favoarea reformării ONU în special în privința activităților de menținere a păcii si a celor legate de dezvoltare. “Elementul central în reformarea ONU este reformarea Consiliului de Securitate (…) este vital ca membrii acestuia, atât cei permanenți cât și cei temporari, să fie aleși in mod echilibrat din punct de vedere regional și să reflecte mai bine lumea așa cum este ea la 70 de ani de la inființarea organizației.

Dragan Covic, președinte a statului Bosnia și Herțegovina, a ales o poziționare interesantă în privința situației din Palestina declarând că “nu este necesar să repet ca nu se poate vorbi despre pace și prosperitate pentru poporul israelian atâta timp cât palestinienii nu vor avea și ei parte de acestea”.
“Bosnia și Herțegovina a învățat din trecutul ei dificil și a ales să urmeze pentru viitor principiile trasate de fondatorii Uniunii Europene în urmă cu 60 de ani. Noi am ales drumul european și dintre cooperare și confruntare vom alege mereu cooperarea și căutarea unor compromise comune. (…) Bosnia și Herțegovina face tot ce poate pentru a grăbi procesul prin care să ajungem acolo unde ne este locul, în cadrul unei familii europene puternice a cărei valori le împărtășim”.

Filip Vujanoviÿ, președinte al Muntenegru a declarat cu mândrie că statul său a devenit al 29-lea membru NATO și că s-a dovedit un partener de încredere pentru Uniunea Europeană iar negocierile de aderare au adus deja importante beneficii economice. Muntenegru s-a angajat să lupte împotriva discriminării comunităților LGBTI, probabil singurul reprezentant care a discutat acest aspect în cadrul Adunării Generale de anul acesta.

SUA

Donald Trump a ales să orbiteze în jurul ideilor de suveranitate și de întărire a statului național, încurajând toți oamenii de stat să acționeze înainte de toate în interesul popoarelor lor pentru că ”nu putem aștepta pe altcineva, alte țări sau birocrați străini. (…) Trebuie să ne rezolvăm singuri problemele, să ne construim prosperitatea, să ne asigurăm viitorul altfel vom ajunge vulnerabili la decădere, dominație și învinși. In timp ce anumite state dau vina pe SUA și pe țările vestice pentru problemele lor și din lume, liderul american aruncă vina în esență pe cei care au început să căpușeze SUA prin acorduri interstatale păguboase.

Discutând problema Venezuelei a identificat un vinovat ideologic. Socialismul și comunismul sunt în opinia sa o sursă de eșec și devastare și le califică drept ideologii discreditate și sisteme crude. Întâmplător atât secretarul general ONU cât și președintele celei de a 72-a Adunări Generale sunt de orientare socialistă, majoritatea celor 193 de state membre manifestând o astfel de orientare.

Uniunea Europeană

Donald Tusk a reprezentat UE însă discursul său nu s-a axat pe uniune (mai mult a vorbit reprezentantul Germaniei despre asta) ci a gravitat în jurul terorismului, a crizei nord coreene și a necesității unei reforme în ONU fiindcă e nevoie de “mai multă ambiție”. Nimic despre reformele UE și espre eventuale extinderi ale organizației, cum de exemplu își doresc statele din balcani.

Viitorul mașinilor personale

Viitorul mașinilor personale este dictat de cuvintele ”electric” și ”autonom” iar principalii producători (ajutați direct sau indirect de către guvernele țărilor respective) învestesc sume considerabile pentru a se număra printre pionierii acestei noi revoluții industriale. Tabloul de ansamblu este mai complex fiindcă domeniul auto este o manifestare a valului de schimbări și este astfel interconectat cu domenii diverse ca producerea de energie, crearea de noi aliaje, inteligența artificială, etc.

Cazul Nissan mi se pare interesant fiindcă e vorba de implementarea unui algoritm (mai exact un întreg sistem) de automatizare, aflat la graniță cu inteligența artificială, preluat din tehnologia pe care NASA o dezvoltă pentru roverele sale. Nu este prima dată când tehnologiile create pentru domeniul aero-spațial își găsesc utilitatea și pe Pământ, devenind astfel tehnologii comerciale. Potrivit unei știri NASA din 7 ianuarie 2016, noul Nissan LEAF folosește un soft creat inițial pentru roverele Ames` K-10 și K-REX (care nu au fost până acum implicat în nicio misiune spațială).

model-s-interior.0Cel mai cunoscut sistem de automatizare pentru autoturisme este cel implementat de Tesla. Compania lui Elon Musk a anunțat recent și deschiderea ”parțială” a Gigafabricii de baterii lithium-ion și motoare (în prezent standardul și cea mai dezvoltată tehnologie de stocare e lithium-ion, există cercetări pentru sisteme mai eficiente) din Nevada, SUA. În prezent acolo lucrează în jur de 2000 de oameni, incluzând și echipele de constructori. Tesla a anunțat planuri pentru o Gigafabrică și în Europa ca urmare a cumpărării firmei germane Grohmann Engineering. Motivul acestei creșteri agresive este dezvoltarea pieței și asigurarea unei poziții în fruntea celorlalți producători prin prețuri mai mici și tehnologie mai eficientă.

În ce privește automatizările, cei de la SAE International (Society of Automotive Engineers din SUA) au creat standardul SAE J3016, în esență o repartizare a nivelelor de automatizare în 6 categorii, de la 0 la 5. Nivelul 0 nu cuprinde niciun fel de automatizare, soferul controlează toate funcțiile, iar nivelul 5 este un autoturism controlat în totalitate de Sistem. Trendul natural este către o mașină electrică dotată cu o formă de inteligență artificială.

tabel automatizare auto

Lucrurile au început să se miște foarte rapid în acest domeniu iar știrile vin săptămânal, vă voi ține la curent. Toate cele bune.

Imagine cover de pe http://www.3ders.org

De la Trump la corupție și proștii educați

Privesc cu amuzament elanul mediatic ”trumpofobic” din România, similar cu cel din State dacă păstrăm proporțiile (motivele sunt în totalitate altele), și încerc să identific cauzele acestui fenoment. Dacă în sfera rețelelor de socializare lucrurile sunt mai simple, de regulă se generează trenduri iar ”voința de like” (și de integrare) generează un ”frenzy”, un comportament de gașcă, în audio-vizual apar liderii de opinie, fiecare cu propria părere categorică (privite în ansamblu aceste păreri au direcția ”trumpofobică” reprodusă printr-un număr variat de stiluri). Neo-liberalii și neo-conservatorii s-au unit în contextul alegerilor din 2016 în momentul în care au văzut că cineva perceput ca fiind din afara sistemului riscă să le fractureze planurile. În ce măsură Trump are dorința și capacitatea de a capitaliza valul de antipatie îndreptat spre ”establishment” rămâne de văzut fiindcă până și în propriul său partid sunt voci care îl reneagă.

Situația României este una delicată însă nu datorită alegerilor din 8 noiembrie ci datorită contextelor istorice, geografice, politice și economice. Oricine știe că aici se întâlnesc interese, Statul Islamic ne privește ca pe un pământ musulman, Rușii ne privesc ca pe o oaie neagră, Europa de Vest ne vede ca pe un popor de hoți și criminali iar Americanii ne consideră ca pe restul, un loc unde la nevoie pot să ridice o bază militară. Însă de ce este presa din România atât de traumatizată de victoria republicanilor (Partidul Republican a câștigat și majoritatea în Congres). Răspunsul sincer și direct este că pot dispărea banii, nu în presă ci în mediile politice și economice. Pot dispărea sprijinul politic și cel financiar acordat de licurici protejaților iar asta periclitează întregul sistem corupt din România. Punctul de cotitură care simbolizează revenirea noastră printre țările libere (1989) reprezintă și marcajul de unde începem să numărăm cu minus. Nu vreau să spun că toată corupția din țară provine de acolo, Rușii și-au urmat propriile interese în tot acest timp, la fel și marile state din UE.

Vreau să fac aici o paralelă, cam trasă de păr, cu situația economiilor africane. România după 1990 avea o bază industrială solidă însă ne lipseau tehnologiile, eficiența și calitatea și desigur banii. După ce sistemul de cooperare economică între statele comuniste a căzut și perspectiva pieței libere s-a ivit un număr de aspecte au fost observate: nu aveam directori competenți și capabili să înțeleagă economia de piață și să vândă; dacă nu vinzi nu produci bani iar pentru a menține întreprinderea împrumuți bani; procesul de privatizare este inițiat la recomandarea statelor capitaliste, fabricile sunt date aproape gratis fiindcă sunt falimentare și findcă directorii și cei din conducere primesc o bună parte din bani ca mită; așa apar mulți îmbogățiți de carton, proști, incompetenți și lacomi. Cazul african este diferit, acolo nu există lucruri ce pot fi privatizate, se lucrează în schimb cu ajutoare financiare pentru dezvoltare, dacă vin bani pentru o școală cu 4 săli de clasă se construiește una cu o singură sală sau două dar fără acoperiș iar restul întră în buzunarele ierarhiei de putere pentru a finanța forțele armate sau garda de corp privată.

Cine sunt oamenii clanului Bush-Clinton-Obama la noi? În mare parte toți politicienii de vârf, de ce? Fiindcă anii căderii cortinei de fier (și al retragerii influenței rusești) au fost anii președinției lui George H. W. Bush, anii în care în România puteai face bani ușor (de regulă nu prin muncă) și cei care doreau sau aveau nevoie de bani erau dispuși să facă orice, de aici fenomenul corupției care încă este foarte puternic dar și imensele derapaje morale (ilegale și inumane). Era visul oricărui român, mai ales cel scos din foamete, să aibă stilul de viață opulent din Dallas, mulți se mulțumeau cu pălării de cowboy, alții primeau mită în schimbul unor afaceri dezavantajoase pentru stat. ”Elita” noastră politică s-a construit prin corupție de către oameni care nu aveau nicio intenție să construiască o societate post-comunistă ci să-și construiască un statut financiar, o stabilitate materială propriei familii.

Un alt aspect pe care îl consider important este existența și dezvoltarea unei pături de proști educați. În România școala este pentru vasta majoritate o glumă de neînțeles însă orice prost visează să-și acopere frustrările cu ceva, există și un proverb pe tema asta (dacă îl știți răspundeți în rubrica de comentarii). Au apărut diplome primite fără merit, au apărut profesori corupți, a apărut un sistem care produce greșeli. Un prost cu acte este mult mai ușor de influențat, mult mai arogant, mult mai guraliv, mai eficient. Recomandarea mea este să citiți variat, să gândiți în context și în ansamblu, să nu săriți la concluzii și să vă îndoiți de propriile capacități până la proba contrarie. În plan politic și social ce înseamnă această pătură de proști educați, să-i numim tineri frumoși și liberi fiindcă vanitatea și ”libertatea” cognitivă sunt epitetele perfecte. Sunt predispuși la influențe externe (externe lor nu neapărat externe țării), nu au piloni centrali de conștiință, vor integrare cu orice preț într-un grup cu estetică activă și de forță. Trendurile exact în aceste grupuri apar și se propagă.

În cadrul acestui articol nu am urmărit o discuție pe tema efectelor geopolitice ale viitoarei președinții Trump ci am dorit, pornind de la exemplul american, să prezint și să explic situația României.

Uite cu cine votez

Se apropie și momentul acela când ți se oferă oportunitatea de a schimba, se zice, viitorul țării. Eu însă mă simt destul de demobilizat în acest sens, nu din lipsa unui spirit civic ci din prezenta unui spirit critic. A fost o campanie electorala sub mediocră, asemenea candidaților, si a reușit să genereze mai mult bancuri decât discuții constructive. Nu vreau să vorbesc despre studii de caz, nu vreau să-mi leg blogul de elemente pe care nu le sprijin, iar dacă doream să fac asta până acum aveam destul material pentru o serie interesantă în alte locuri, însă nu am timp de prostii. Multe figuri publice dispar, rând pe rând din fata ochilor si vreau sa stiu cine le ia locul. Vom decide cu toții duminica însă eu spun din start, niciunul dintre candidații de pe zona in care ma aflu nu merita tușul acela. Am văzut multi oameni goi, lipsiți de personalitate sau prefăcuți, slabi și neputinciosi, parcă cerșind voturi, sau strigând sus și tare, cu tărie de huligan, ca el este ideal.

M-am saturat de mascarada asta. M-am saturat sa vad acest popor cum vegetează printre pliante de supermarketuri, semianalfabet si prost crescut, cum alege din nou oameni care nu au nicio viziune pentru administrația locală și pentru societate în general fiindcă pur si simplu nu-i interesează asta. Poate am fost prea dur, așa este, am fost si poate cândva îmi voi reproșa asta însă în clipa de fata nu vreau să mă cenzurez. Ar trebui introduse niste examinări înainte să-și depună candidaturile, inclusiv teste psihologice.

Am început acest articol intr-o maniera negativă, pur si simplu a curs în direcția asta. De aceea vreau să schimbăm sensul și fiindcă vream să schimbăm România am câteva propuneri. Majoritatea romanilor, după ani de umilință și injosire, au devenit lași, nu se luptă pentru drepturile lor. Mergeam azi cu mașina și opresc în fața trecerii unde erau o mama cu fetița ei. Sta si se uita timorata, ii fac semn să treacă, e pe trecere, e în regulă, e dreptul tău. O ia la fugă trăgând biata fetița după ea fiindcă a văzut că lângă mine a oprit unul cu un suv. M-a întristat scena fiindcă așa ceva nu trebuie să existe. Chiar dacă ai pantalonii rupți în cur si zero bani în buzunar ești om si trebuie sa ai tăria si curajul să evoluezi, trebuie să ai pârghiile să ieși din groapă și să intri în normalitate, cu demnitate. Statul trebuie să investească în cultură si educație, imediat.

Capitalismul de tranziție ne-a luat demnitatea și a venit momentul să ne-o recuperăm. Mințile tinere oferă deseori cele mai bune soluții, tinerii trebuie să se organizeze în grupuri, să apară lideri printre ei, lideri respectați care să crească lângă generația lor, să înțelega problemele și să intuiască soluțiile. Trebuie cumva să apară acea renaștere a culturii noastre despre care vorbeam de pe când eram la liceu si ma ocupam de CamaradART, acoperit de idealism până peste cap. Oamenii de cultură trebuie să se implice mai mult în societate, repet această dorință a mea, o dorință legitimă. Sa nu mai umblam cu jumătăți de măsură, să nu mai facem economii aiurea, să ne gândim la dezvoltare, la progres, să ajutăm si sa fim ajutați în realizarea viselor noastre, avem o singură viata, haideți să o facem să conteze.