Arhive categorie: Muzică

Leonard Cohen 1934 – 2016

Leonard Normal Cohen, artist canadian-evreu, a murit pe 7 noiembrie 2016 la vârsta de 82 de ani. S-a născut pe 21 septembrie 1934 într-o familie elevată de clasă mijlocie. Mama sa a fost fiica lui Rabbi Solomon Klonitsky-Kline, scriitor talmudic născut în Lituania și considerat ”prințul gramaticienilor”. Tatăl său a fost proprietarul unui magazin de haine însă a murit când Leonard avea 9 ani iar bunicul din partea tatălui, Lyon Cohen, a fost om de afaceri, co-fondator Canadian Jewish Times și a fost primul președinte al congresului evreilor din Canada. La liceul Herzliah Leonard Cohen l-a avut ca profesor și mentor pe Irving Layton, poet român-evreu stabilit în Canada în anul 1913.

11-11-2016 - declaratie - cohen

Și-a publicat prima poezie în martie 1954 iar în anii următori continuă să-și dezvolte cariera de scriitor. Primul roman îl publică în 1963, este vorba despre Beauty at Close Quarters redenumit ulterior în The Favorite Game. Pentru realizarea acestei cărți Consiliul Canadian, un fel de ramură a guvernului canadian care se ocupă de cultură, i-a acordat un grant de 2000 de dolari. În 1967 se mută în Statele Unite pentru a-și începe o carieră în muzică, nemulțumit de lipsurile materiale ca scriitor. Participă la ”Fabrica” lui Andy Warhol unde probabil este influențat de muzica lui Nico (conform lui Warhol), cântăreață și actriță din Germania apropiată. Primul său album de muzică a fost Songs of Leonard Cohen din 1967.

Bernardo Pasquini

Acest renumit compozitor, clavecinist și organist italian s-a născut în Massa e Cozzile din zona Toscana pe 7 decembrie 1637. În vremea aceea localitatea, care se numea Massa in Val di Nievole, făcea parte din Marele Ducat de Toscana cu capitala la Florența. Tânărul Pasquini a prins conducerile lui Ferdinando al II-lea de` Medici și a lui Cosimo al III-lea de` Medici. Până în anul 1650 se stabilește definitiv la Roma unde (probabil) îi va avea ca prefesori pe Antonio Cesti și Loreto Vittori. Devine organist la Santa Maria Maggiore în jurul anului 1663 iar începând cu 1664 și până la sfârșitul vieții va cânta la Santa Maria in Aracoeli. În jurul anului 1670 devine clavecinist și director muzical pentru prințul Gianbattista Borghese. Pasquini a cântat deseori alături de Arcangelo Corelli iar cei doi alături de Alessandro Scarlatti vor forma Accademia degli Arcadi, instituție ce-și are originile în dorința reginei Cristina a Suediei (care a abdicat și s-a mutat la Roma) de a promova artele, mai întâi printr-un cerc literar în 1656 și ulterior prin legăturile avute cu cei trei compozitori.

bernardo pasquiniDespre Pasquini se presupune că a fost unul dintre profesorii lui Francesco Durante însă această afirmație nu este bazată pe documente concludente ci reprezintă mai mult o tradiție a istoricilor de artă. Doi dintre studenții săi recunoscuți sunt Francesco Gasparini și Georg Muffat iar Domenico Scarlatti este considerat un posibil elev. Unul din elementele prin care compozițiile lui ies din comunul epocii este faptul că a compus pentru două clavecine și aparent este printre primii care face acest lucru. Conform dicționarului de mari muzicieni importanța sa constă în suitele de dansuri și variațiuni. A scris două lucrări teoretice, Saggi di cotrappunto în 1695 și Regole per ben suonare il cembalo o organo din 1715 însă pierdută acum. A murit la Roma în 1710 și este înmormântat în biserica San Lorenzo din Lucina.

Concert în E minor de Francesco Durante

Francesco Durante este un compozitor italian din zona napoletană ce a trăit între 1684 și 1755 și a cărui activitate artistică a fost aproape exclusiv una de creator de muzică religioasă. S-a născut în Frattamaggiore, acum un oraș de 30 de mii de locuitori situat la 15 kilometri de Napoli care în 2008 a fost ”oraș al artei”.

Una din primele influențe asupra copilului Durante a venit din partea tatălui său care cânta la o biserică parohială. Își începe studiile la Conservatorio dei poveri di Gesu Cristo după care în 1702 merge la Conservatorio di Santa Onofrio unidurane001p1de îi are ca profesori pe Gaetano Francone și Alessandro Scarlatti. La finalul acestor studii și-a publicat prima sa lucrare cunosuctă ca fiind un ”scherzo drammatico” ce a fost cântată la Napoli în 1705. Se presupune (nu există documente) că la un moment dat a plecat la Roma unde a studiat sub Bernardo Pasquini și Giuseppe Ottavio Pitoni.

Începând cu anul 1728 și-a început cariera de profesor cu poziția de primo maestro la conservatorul Poveri di Gesu Cristo unde va lucra până în 1738, aici îl va avea ca student pe Pergolesi. În 1742 se angajează la S. Maria di Loreto și-i va avea printre studenți pe Fenaroli, Sacchini și Speranza. În 1745 acceptă și un post la S. Onofrio. În ultimul an de viață îi va avea ca studenți și pe Piccinni și Paisiello.

Concert pian în Sol minor de Paisiello

Giovanni Paisiello a fost un compozitor Italian din era clasică axat în mod deosebit pe operă, a trăit între 1740 (9 mai) și 1816 (5 iunie). S-a născut în Taranto, în prezent un important port militar și comercial de pe coasta Mării Ionice care în secolul 18 avea în jur de 11 mii de locuitori. Intr-o atmosferă ce este descrisă ca fiind preponderent religioasă, tânărul Paisiello își începe educația primara intr-o instituție Iezuită.

paisielloÎn 1754 este trimis la studii în Napoli la Conservatorio di S. Onofrio unde studiază sub Francesco Durante. În 1772 începe să comună muzică de biserică iar în 1776 acceptă invitația țarinei Ecaterina a 2-a de a sta la St. Petersburg. Acolo rămâne pentru 8 ani și compune o serie de capodopere printre care ”Bărbierul din Sevilia”.

Se întoarce în Italia în 1784 și este angajat la curtea lui Ferdinand al 4-lea, rege al Napoli. Situația devine agitată spre sfârșitul secolului iar în anul 1802 este chemat de Napoleon să se mute la Paris. Se pare că Paisiello i-a câștigat simpatia după ce a compus un marș pentru funerariile generalului Hoche din 1797. Francezii nu se arată impresionați de creațiile lui indiferent de aprecierea arătată de Naponelon așa că în 1803 se întoarce cu mare dificultate în Regatul din Napoli. Starea proastă de sănătate a soției și ulterior decesul acesteia în 1815, starea sa de sănătate în continuă deteriorare alături de o incapacitate de a mai compune ceva impresionant și inovator i-au transformat ultimii ani de viață în unii incerți și grei.

Vă recomand să ascultăm Concert de pian no.4 în sol minor (R 8.16) în interpretarea lui Francesco Nicolosi la pian și a Collegium Philarmonicum Chamber Orchestra cu dirijorul Gennaro Cappabianca. Lucrarea are trei părți I. Allegro / 10:08 II. Largo / 16:58 III. Rondo : allegretto