Chiar așa, de unde ranchiuna?



În mass-media ”de top” din Europa și SUA/Canada se manifestă fără nicio reținere anumite direcții în abordarea aspectului rusesc. Nu este nicio surpriză, presa este supusă recomandărilor când e vorba de subiecte sensibile însă această abordare se aplică și când e vorba de Rossiya Segodnya unde e redactor-șef Margarita Simonyan. Taberele s-au reliefat atât de puternic încât diferențele de mentalitate (nu numai de opinie) ajung să primeze în detrimentul faptelor și astfel misiunea jurnalistului se transformă din cea de informare în cea de îndrumare, de aici și războiul informațional.

În România știm că o parte din presă este ”infiltrată” de serviciile de informații românești însă și străine, anumite nume se înalță, altele coboară nu după talent și muncă ci după misiuni, alții sunt pur si simplu victimele ”îndrumării”, ca noi toți. Într-un interviu cu Cristina Cileacu, Ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin, a spus următoarele:

Este o rata mare de relatari neprietenoase la adresa Rusiei, facute in numele oficialilor de top si nu voi relua subiectul, pentru ca nu este scopul interviului nostru. Pentru că orice ți-aș spune, o sa te duci la redacție și o să spui că ambasadorul rus ne acuză si așa mai departe.

Și cam așa s-a întâmplat, interviul a fost preluat de alte siteuri cu titlul că ambasadorul rusiei acuză sau amenință. Să fie normală această abordare?