Cișmigiu la 8 dimineața / 41

Câte bănci ocupate de oameni singuri sunt prin Cișmigiu la 8 dimineața, o oră la care iubiții își redescoperă, iar și iar, corpurile în pat, în care cei matinali împart o ompletă la o cafea și în care cei ce nu mai sunt se întreabă ”vrei să mănânci ceva? Mie nu mi-e foame”. Mai sunt și aceia care-și găsesc câteva minute pentru singurătatea lor, într-o așteptare ba chinuitoare ba resemnată.

Ziua merge înainte și aleile se vor umple de copii cu bunici, părinți cu copii, băbuțe singure hrănind porumbei și băieței de cinci ani hrănind furnici. Spre seară cei îndrăgostiți se vor lua iar de mână, râzând și planificând și visând la vise comune pentru a se trezi din nou, dimineața, fiecare cu celălalt în gând și în mâini.