Cum ne-am unit neamul

Știți și voi cum este cu istoria, cine o scrie și cum se scrie, probabil cunoașteți cum este și cu prezentul, cine îl regizează și cine îl joacă. România este o țară tânără fiindcă unirea principalelor teritorii a început să se realizeze în secolul al XIX-lea și procesul culminează cu România Mare din 1918. De ce nu ne-am unit mai devreme? Bună întrebare, cel mai simplu răspuns este pentru că nu am putut.

Europa de Sud Est în 1861
După Tratatul de la Berlin, 1878. România dobândește Dobrogea, pierde sudul Basarabiei.

Până în 1859, Țara Românească (Valahia) și Moldova au fost două state diferite, ba vasale Imperiului Otoman, ba sub protecția Imperiului Rus (cu momentele de răzvrătire). Cuza a fost ales domnitor în ambele state, reușindu-se astfel o uniune nerecunoscută de nimeni din exterior și s-a început reformarea statului. Voci anti-unioniste au început să apară în Moldova, la fel și proteste din partea boierilor. Sincer, nu este greu ca un stat străin (imperiu sau putere regională/mondială cum se spune în prezent) să genereze mișcări de opinii într-o țară mică și cu oameni prost educați însă dacă este să gândim istoria lumii strict din perspectiva asta greșim mult. Cuza a luptat împotriva ”elitelor”, boierii. Cu timpul însă sprijinul popular pe care și-a bazat ultima parte a domniei s-a subțiat considerabil. Așa a venit Carol I în a cărui domnie și ca urmare a războiului Ruso-Turc (Războiul de Independență) ne-a fost recunoscută în lume unirea celor două principate, plus câteva teritorii (și minus altele). Am primit Dobrogea de la Otomani însă am cedat sudul Basarabiei Rușilor.

De menționat că în 1812 s-a semnat Tratatul de la București după unul din războaiele Ruso-Otomane. Turcii au pierdut atunci controlul asupra Basarabiei (Moldova era vasal) iar istoria Moldovei începe să se rupă în două (de aici și regretul lui Dodon). În 1856 Rusia pierde războiul din Crimea și este forțată să returneze Moldovei zona de sud a Basarabiei numită Bugeac.

România Mare a fost un moment frumos (pentru români) însă destul de scurt fiindcă nu am avut puterea să rezistăm, în deceniile 20 și 30 nu am reușit să creștem destul de mult încât să ne asigurăm securitate, deși atunci era momentul, ci ne-am bătut joc de noi. De aceea, sincer, îi dau dreptat lui Hitler care a citit situația exact cum era ea (într-o scrisoare către Carol al II-lea): ”După războiul mondial, România, favorizată de o şansă excepţională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă. Alta ar fi fost situaţia dacă România ar fi reuşit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic* şi politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor vecine ar fi rămas permanentă.”

*Cu precizarea că în loc de etnic consider factorul social, ca înglobând economicul și cultural, cel corect

În prezent avem Republica Moldova și România cu, pentru moment, două direcții diferite. Rușii își recapătă înfluența, noi ne-am recăpătat statutul de vasali, rămâne să vedem în cât timp îi urmăm pe moldoveni.

2017-01-109- declaratie - dodon