我今天要读她的书

Din articolele anterioare știm deja mare parte din caracterele prezente în această propoziție. Cele noi sunt 要 și 读.

Situația cu 要 este interesantă și o regăsim la multe caractere, în funcție de tonul folosit poate să însemne ceva complet diferit. Pentru a avea semnificația ”a dori, a avea nevoie” vom folosi tonul al 4-lea, adică cel în cădere. Dacă alegem primul ton, adică cel constant, semnificația este de ”a cere, a forța”.

看 înseamnă în mod uzual ”a privi, a se uita” în sensul privesc o gâscă, mă uit pe ziar. 看报纸 înseamnă citesc ziarul (mă uit la/pe ziar).

Pentru propoziția de azi am optat pentru verbul (și caracterul) cel mai des utilizat pentru sensul de ”a citi”, 读.

Este foarte important să avem grijă la tonuri atunci când vorbim și ascultăm. Folosirea unui ton greșit poate să dea un alt înțeles unei fraze.