Educația lingvistică pentru noua eră

Educația lingvistică pentru noua eră

În tranziția spre o lume echitabilă și multipolară, relevanța cunoașterii limbilor străine cunoaște o dinamică ascendentă. Contextul este favorabil statelor care au capacitatea de adaptare la climatul cultural ce se prefigurează. Educarea populației într-o mai diversă cunoaștere lingvistică și istorică a statelor este necesară pornind de la vecinătățile teritoriale și ajungând la centrele de putere.

În cazul României vecinătatea ne aduce avantajele studierii a 4 limbi străine din proximitate, maghiara, sârbo-croata, bulgara și limba rusă care aparține și unui centru de putere. Orice studiere școlară (generală și liceu) este important să se realizeze în paralel cu o studiere a culturii și a istoriei din perspectiva statului respectiv. Eventualele discrepanțe a ”nuanțelor istorice” între statele vecine este mai bine să fie expuse clar și direct decât să fie ignorate.

În privința centrelor de putere, care pot suferi modificări în timp, e vorba în linii mari de engleză, chineză, franceză, germană și rusă. În funcție de situațiile regionale se poate vorbi și de alte limbi ca de exemplu limba arabă în Orientul Mijlociu și nordul Africii.

Este nevoie ca statele să ia în considerare aceste aspecte în organizarea unui plan educațional comun, global și post-pandemic. Sunt multiple nevoi în spatele acestei reforme.

În primul rând sunt necesitățile economice care dictează în general deciziile personale și statale. Pragul lingvistic este doar unul din mai multe obstacole ce trebuiesc depășite pentru construirea și susținerea unei afaceri profitabile. Cazul Chinei este elocvent în acest sens fiindcă anumite companii europene și americane nu au rezistat în competiția de pe această piață din cauză că nu s-au putut adapta la specificul local sau nu au știut metoda optimă pentru asta. Altele, ca de exemplu anumite lanțuri de fast-food și-au adaptat meniurile. Cunoașterea limbii și al cadrului legislativ nu mai sunt suficiente.

A doua nevoie este cea pentru stabilitate și cooperare între popoare și civilizații. Motive pentru ceartă și conflict sunt ușor de identificat însă după modelul Uniunii Europene știm că perspectiva unui viitor comun prosper și pașnic este de multe ori suficient, albeit cu mult effort, pentru diminuarea discordiei. Tot apelând la modelul european se vede clar și pericolul unei lipse de educație inter-culturală fiindcă la nivelul de bază, uniunea este încă o comunitate puternic fracturată și instabilă.

Rostul educației este să facă lumină unde este întuneric, să aducă înțelegere unde este ignoranță și cooperare unde este dezbinare. La toate aceste aspecte sistemul educațional Occidental a eșuat în mare parte fiindcă s-a axat pe vârfuri. Vârfurile însă nu pot rezista fără o bază, după cum vedem prin mișcarea cancel-culture.

Privitor la Uniunea Europeană și continuarea procesului de integrare și omogenizare a acesteia, o educație în care factorii precizați anterior capătă o pondere mai mare va contribui la diminuarea perspectivelor secesioniste și a pontențialelor conflicte de opinie cu alte state. O populație cosmopolită și multi-culturală este singura cale pentru o Europa unită.

Se pot identifica 3 modele de dezvoltare culturală pentru noua eră. Sistemul european cu o mare varietate de limbi și culturi unde educația inter-culturală este singura cale pentru o dezvoltare durabilă. Sistemul Comunității Statelor Independente centrat pe limba rusă ca element cultural unificator. Sistemul chinezesc care folosește o singură scriere logografică pentru mai multe dialecte.

Pentru Uniunea Europeană consider fezabilă în viitor fie elaborarea unei scrieri comune logografice fie adaptarea celei chinezești, care să funcționeze ca sistem de scriere al tuturor limbilor în uz.

Close Menu