Galina Ustvolskaya - Simfonia Nr.2

Galina Ustvolskaya – Simfonia Nr.2

Elmer Schoenberger a numit-o ”femeia cu ciocanul”, elevă și apropiată a lui Șostakovici, Ustvolskaya este o redescoperire relativ recentă în domeniul muzical.

Recunosc, prima dată când am ascultat una din lucrările ei am crezut că e o farsă. Era vorba de Marele Duet pentru Pian și Violoncel din 1959, o lucrare ce m-a dus imediat cu gândul la Șostakovici… însă parcă era ceva diferit. Galina s-a născut în 1919, a murit în 2006 iar între 1939 și 1947 Șostakovici i-a fost profesor la Conservatorul Rimsky-Korsakov din Petersburg. Profesorul a dezvoltat o afinitate pentru studenta sa, aparent a cerut-o în căsătorie de câteva ori, a sprijinit-o în fața colegilor din Uniunea Compozitorilor Sovietici și a întreținut cu ea o serie de dialoguri artistice prin care Șostakovici îi trimitea propriile compozițiii spre analiză și comentariu. Acesta chiar și-a exprimat convingerea că muzica ei va dobândi faimă mondială iar acum se pare că se apropie momentul acestei recunoașteri internaționale.

Stilul ei prezintă două particularități, în primul rând există o certă și evidentă brutalitate, în al doilea rând se remarcă o profundă spiritualitate, dacă nu chiar religiozitate. Nu e de mirare că această muzică a fost complet ignorată până la momentul reformelor lui Gorbaciov deși ar trebui spus că Ustvolskaya a compus și o serie de lucrări patriotice și de propagandă în perioada stalinistă care s-au bucurat de un anumit succes din partea oficialilor.

Simfonia numărul doi face parte dintr-o trilogie, toate având segmente vocale, în cazul celei pe care o ascultați acum se spune: ”Gospodi, vechnost, istina” adică Doamne, eternitate, adevăr.