În 2021 se continuă tranziția pornită în 2020

În 2021 se continuă tranziția pornită în 2020

Planeta a mai schimbat o cifră în an însă asta nu înseamnă că o luăm de la zero, nu înseamnă nici că problemele din 2020 au dispărut. Lucrurile își urmează cursul firesc nederanjate de avântul nostru de optimism și visare.

Anul 2021 aduce cu sine toți anii de dinaintea lui așa că propun să ne uităm mai degrabă la semnale. O știre publicată în ultimele clipe ale lui 2020 ne spunea că tocmai a fost avansat cu câțiva ani momentul în care Republica Populară (a Chinei) va depăși economic Statele Unite (ale Americii).

Recent a fost anunțat un acord de investiții între Republica Populară și Uniunea Europeană ceea ce probabil va avansa și mai mult predarea ștafetei. Nu m-ar mira dacă până la finalul anului China va avea cel mai mare PIB nominal fiindcă în modul de calcul PPP (purchasing power parity) China a depășit deja SUA cu mult, vreo 39 de mii de miliarde de Yuani (¥).

Rusia s-a declarat dezamăgită de comportamentul europenilor și pe viitor nu vor mai face eforturi de promovare a cooperării economice. Abordare îngrijorătoare și care aduce un soi de dezamăgire. Pentru moment Moscova pare mai mult axată pe colaborarea cu Beijing, New Delhi și cu partenerii lor tradiționali în mare măsură. Mă aștept anul acesta să îi văd drept principalii câștigători ai ”bătăliel” vaccinurilor ceea ce le va propulsa industria farmaceutică fix acolo unde și-au propus. Probabil în Siria va începe anul acesta un plan de reconstrucție alături de Iran, China, poate și Kazahstan și Pakistan.

În Orientul Mijlociu mă aștept să văd o schimbare a guvernului Israelian (în prezent sunt proteste anti-Netaniahu) și spre finalul anului primii pași de dialog diplomatic cu Iran. Îmi bazez această afirmație pe faptul că atât China cât și Rusia au nevoie de stabilitate în regiune iar SUA nu mai are nevoie de resurse din regiunea respectivă. Mai mult, prezența americană în Iraq devine subiect de ceartă între Bagdad și Washington din ce în ce mai des iar normalizarea relațiilor dintre Israel și statele arabe din regiune va duce la scăderea nevoii de garantare a securității din partea SUA.

Regiunea Asiei de Sud Est a devenit un punct central al eforturilor economice și diplomatice chinezești prin utilizarea cu măestrie a mecanismului ASEAN dar și al proiectului BRI. Japonia a ales o poziționare neutră în contextul rivalității Republicii Populare – Statele Unite iar asta i-a permis să se apropie în anumite momente atât de China cât și de Iran (!).

Europa va cunoaște transformări. Din ce observ e posibil ca anul acesta să asistăm la începuturile unei mișcări de democratizare a birocrației UE în paralel cu lansarea unei mișcări socialiste europene.

Close Menu