Începutul luptei pentru libertate în Palestina

Începutul luptei pentru libertate în Palestina

Așa cum am zis într-un material anterior, în anul acesta se continuă transformările începute anul trecut însă pe măsură ce timpul trece aceste evenimente încep să crească în instabilitate.

Dacă alegem să privim conflictul arabo-israelian din punctul de vedere umanitar el devine fără îndoială nefavorabil Tel Aviv-ului. Israel este un stat cu un program nuclear ilegal, cu aviație, armată, servicii secrete și cu ajutoare consistente din partea hegemonului. Palestinienii sunt la polul opus iar lupta lor este lupta cu un asupritor izvorâta din dorința de libertate și eliberare.

Cum s-a ajuns aici? La scurt timp după încheierea celui de al doilea război mondial în Israelul actual a început să funcționeze o organizație (considerată teroristă de britanici) numită ”Mișcarea Evreiască de Rebeliune” (Tnu’at HaMeri HaIvri / תנועת המרי העברי‎). Aceasta era formată din mai multe grupări de luptători veniți din Europa care au început să atace forțele britanice din Palestina cu scopul de a proclama independența unui stat evreiesc.

Pe 2 aprilie 1947 problema Palestinei a fost înmânată Organizației Națiunilor Unite care a venit cu propunerea a două state, unul arab și unul israelian iar Ierusalim să fie sub control internațional. Englezii, temându-se de stricarea relațiilor cu arabii au încercat să oprească activitatea zioniștilor. În 1948 se formează Armata Arabă de Eliberare condusă de Fawzi al-Qawuqji, fost ofițer în armata Marii Britanii care ajunge să trăiască în Germania Nazistă pe timpul războiului. Ajunge colonel și se implică în facilitarea cooperării dintre forțele Axei și arabi. Între 1945 și 1947 este luat prizonier de Sovietici. În 1948 Liga Arabă cu sediul la Damasc îi dă misiunea să organizeze o rezistență armată arabă în Palestina.

În cadrul războiului civil dintre 1947 și 1948 erau de circa 3-4 ori mai mulți luptători evrei (circa 30 de mii) decât arabi. Englezii erau în jur de 70 de mii. În esență erau trei tabere însă britanicii îi tolerau pe arabi. Din cauza atacurilor evreiești sute de mii de arabi au ales să plece din Palestina. După războiul civil urmează primul război Arab-Israelian.

Ce putem observa din perioada de început este că evreii au avut inițiativa independenței și au pornit în acest sens cu acțiuni teroriste și de sabotaj în Palestina controlată de britanici. Sfârșitul războiului mondial aduce sute de mii de evrei în Palestina în timp ce sute de mii de arabi aleg să plece, fiind sub atacul evreilor. Arabii s-au mobilizat mai greu în această direcție și nu au reușit să formeze un corp militar pe măsură, unele surse spun că aceștia erau chiar sub 4 mii.

Arabii nu au acceptat planul ONU pentru Palestina dar nici evreii iar acum situația este la fel. Cele două tabere au mai multe în comun decât și-ar imagina în acest moment.

Close Menu