Influență socială și schimbare socială – Serge Moscovici

Această carte a depășit șimțitor specificul unei ”carți pe navetă” însă chiar și așa, citită în zgâlțâitul molcom al autobuzului sau în zumzetul metroului, oferă informații pe care le poți utiliza. Publicată în 1976, acastă lucrare abordează, pe scurt, influența exercitată de o minoritate asupra unei majorități, cartea este încă de actualitate, folosită de studenți și apreciată de alți sociologi.

Ultimele decenii se pot descrie și prin acest val de schimbări inițiat aparent de către minorități, în special în țările din Vest, iar așteptările mele au fost să înțeleg baza teoretică prin care schimbările sociale au fost posibile. Anterior lui Moscovici când vorbeai despre influență socială te gândeai la majoritate și autoritate, după el a început să se vorbească despre o psihologie a minorităților ca surse de inovare și schimbare socială.

Atunci când liderii inovează, o fac adesea ca răspuns la o presiune internă a grupului pe care o exercită subgrupuri sau indivizi cu o situație inferioară. p.71

Natura vieții sociale face ca ”erezia unei generații să devină locul comun al celei următoare”. p.92

(…) integrarea anumitor propuneri ale minorități în programul majorității, pentru a priva minoritatea de identitatea ei și de mijloacele ei de acțiune. p.93

Poate și din acest motiv anumite minorități au statut privilegiat în cazul procesului de guvernare sau au o limitată autodeterminare. Este însă o metodă de compromis pentru minoritate și poate rezulta în pierderea coeziunii pe termen lung.

(…) minoritatea, care reprezintă opinia sau comportamentul reprimat ori respins, dezvăluie cu siguranță de sine în public ceea ce s-a întâmplat în privat; ea are întotdeaun un anumit control asupra majorității și o poate incita să-și modifice comportamentul sau atitudinea. p.94

Moscovici este încă actual însă procesele despre care vorbește el sunt unele universale fiindcă atunci când o minoritate reușește să modifice comportamentul și atitudinea majorității, urmând o acceptare a ideilor minorității de către majoritate, taberele urmează să se schimbe și procesul este reluat.

Doar absența sau prezența unei poziții precise, a unui punct de vedere coerent, a unei norme proprii determină ceea ce transformă minoritatea într-o sursă sau o țintă de influență.

Cazurile de supunere pe care le observăm în general sunt cauzate de o tendință de a evita conflictul? Evident că această tendință joacă un rol. Totul depinde de caracterul nomic sau anomic al majorității sau al minorității. p.129

Există cinci stiluri de comportament pe care le putem descrie obiectiv: a) investiția; b) autonomia; c) consistența; d) rigiditatea; e) echitatea

Investiția se referă la următorul lucru, atunci când un individ este mai implicat într-un proiect sau face sacrificii personale mult peste alții atunci el atrage o atenție pozitivă putând ajunge chiar și cu putere de influență. Autonomia se poate înțelege ca pe obiectivitate însă nu e doar atât, altfel era numită obiectivitate. Dacă un comportament este perceput ca fiind independent atunci el poate să influențeze decizia grupului în favoarea ”independentului” sau poate să încurajeze o atitudine de independență din partea membrilor. Acesta este cazul experților, noi fugim de posibilitatea de a ajunge manipulați și de aceea căutăm urme de obiectivitate.

Consistența transmite un sentiment de certitudine iar cum noi în general fugim de ambiguitate este important să lăsăm impresia unei consistențe în comportament. Rigiditatea se manifestă atunci când tu ca individ ești dispus să faci compromisuri mai multe și mai mari când te simți constrâns însâ un comportament rigid nu este optim în toate cazurile. Echitatea este o cale de mijloc între consistență și rigiditate, reprezintă o comunicare mai eficientă între actori.

La final Moscovici reproduce un studiu de caz ce-l are ca subiect pe Soljenitsin, materialul a fost inițial prezentat de autor în cadrul Seminarului de Psihologie Socială a Universității din Louvain.

Serge Moscovici s-a născut în 1925 în Brăila într-o familie de negustori evrei și a murit în 2014 la Paris. Fiul său, Pierre Moscovici, este un important om politic din Franța.