Limbă de poezie

A trecut ceva timp de când nu am mai publicat un material, viața personală, plata facturilor și proiectele încep să se amestece uneori până devin toate oboseală. În seara asta nu am adormit ca un prunc ci mi-am pus un film, e vorba de un film rusesc (recent) de război despre care voi scrie la un moment potrivit. El încă rulează în fundal, mai trag cu ochiul din când în când, aparent nu m-a captivat însă-mi doresc să-l revăd când voi putea să mă concentrez pe el.

Heem Jan Davidsz, de - 1628 - Still life of books - oil on wood - 36x46
Pictura serii: ”Natură moartă cu cărți” de Jan Davidsz de Heem din anul 1628.

Mai nou m-am apucat să fac ”micro marketing” (sau petit branding) și am deja câteva cereri interesante. La fel de nou, însă pe altă ramură, m-am apucat să creez o limbă artificială. Exact, se pare că am timp și pentru asta, cumva. De ce, vă puteți întreba, mi-aș dori să creez o limbă artificială? E vorba de necesitate. Nu vorbesc fluent prea multe limbi străine însă gust din mai multe și am început să prind o apetență pentru lingvistică. Simultan studiez și poezia sufi și diverse aspecte ale filosofiei islamice și mă confrunt cu mari variații de semnificații. Limba joacă un rol crucial în înțelegere și gândire și în relația noastră cu realitatea, aici însă ajungem în domeniul filosofiei limbajului.

Fiecare limbă are anumite trăsături și o istorie, aspectul ei este rezumatul a secole sau milenii de dezvoltare. Eu vreau să creez o limbă axată pe semnificații, complexă astfel încât să îmbrățișeze mai multe straturi de înțelegere însă destul de simplă pentru a putea să fie învățată cu ușurință. Gramatica o voi face minimală, fonetica probabil slavo-persană, exclusiv din motive estetice personale. Voi încerca să cobor până la rădăcinile proto-slavone și indo-iraniene pentru a găsi semnificații și ulterior să construiesc noi cuvinte prin adăugarea de sufixe și prefixe la aceste rădăcini. Scopul final este să proiectez o limbă ideală pentru poezie, dezbateri filosofice și studii teologice.

Să vă dau o idee despre ce e vorba. Cuvântul ”ruh” este de origine proto-semitică și a ajuns în vocabularul Persan prin intermediul Arabilor. Înseamnă suflet/spirit. Văd două genuri gramaticale, masculin și feminin (evident) iar cuvântul poate căpăta două semnificații diferite fiindcă în limba aceasta (pe care vreau să o creez) niciun obiect nu este feminin sau masculin (în sine), numai semnificația variază fiind dată de genul gramatical, citit într-un context mai larg cuvântul poate să însemne altceva alături de alte sufixe și prefixe. Toate substantivele sunt la masculin și pentru feminin se adaugă ”a-” la începutul cuvântului. ”ruh – aruh”, pentru plural se adaugă ”-i” la final. Întrebarea ce merită pusă este la ce s-ar referi sufletul feminin și la ce s-ar referi cel masculin. Mi-ar plăcea să văd viitori utilizatori ai acestui limbaj construindu-i semnificațiile. Probabil voi face un blog separat pentru asta.

Toate cele bune.