Nori de război din nou asupra Iranului

Nori de război din nou asupra Iranului

Judecând după învățăturile istorice putem considera că iranienii sunt unul din cele mai reziliente popoare. Acest termen de reziliență a fost folosit pentru prima dată la scară largă în discursul public în Iran în contextul luptei acestui stat cu agresiunea externă. De când a fost proclamată Republica Islamică de către Ayatolahul Khomeini în 1979, ca urmare a unei revoluții de mare amploare, poporul nu a cunoscut decât zile de liniște și respiră.

Analizând informațiile din prezent putem observa că Iranul nu își dorește să fie un stat oarecare. Subordonarea într-o ierarhie mondiale și supunerea în fața unei puteri hegemonice sunt excluse. Lupta lor, similară în multe privințe cu cea a Venezuelei și a Cubei (și multe alte state) va intra in istorie ca reprezentând faza de formare a lumii multipolare.

Iran făcea parte din așa numita regiune de dominație americană unde resursele sunt exploatate după bunul plac, războaiele sunt începute fără motiv și revoluțiile colorate erup neașteptat. De peste 40 de ani ei sunt un zid în fața extinderii acestei molime dar și un far pentru popoarele aflate în aceeași situație. Aceste lucruri, cuplate cu aparenta lipsă de voință din partea Teheranului și a Tel Avivului de a iniția un dialog pentru pace și soluționarea problemei palestiniene în mod echitabil, generează din timp în timp furtuni în Orientul Mijlociu și nori de război deasupra Iranului. În legătură cu relația Iran – Israel aceasta a fost catalogată drept un Război Rece de către premierul israelian.

Multe materiale au apărut în presă despre recentul act de intimidare al mașinăriei militare americane. E vorba de zborul unui bombardier B-1B Lancer deasupra Mării Roșii și în mod deosebit deasupra Golfului Persic ce s-a desfășurat pe 30 octombrie. Mai mult, bombardierul a fost escortat de avioane de vânătoare ale Israelului, Arabiei Saudite, Bahrainului și Egiptului. Bill Van Auken de la ”World Socialist Web Site” a publicat un excelent material legat de această provocare.

Sunt multe surse de neînțelegeri între Iran și fosta putereă hegemonică. Statele Unite au încă o forță considerabilă de constrângere prin mașinăria lor militară însă chiar și așa, o luptă cu Republica Islamică prezintă riscuri prea mare. Consider această intimidare de la finalul lunii octombrie doar o mișcare propagandistică direcționată către statele din regiune. Exemplul clasic al Washingtonului de a-și crește exporturile de armament prin instigarea conflictului între vecini. Orice operațiune militară direcționată împotriva iranienilor va atrage, negreșit și neîntârziat, un răspuns din partea Rusiei și a Chinei și nu numai.

Între Iran și țările vestice (SUA, Franța, Germania, Marea Britanie) plus Rusia și China există o înțelegere, un ”acord nuclear”. Trump a ieșit din acest acord și a impus sancțiuni ilegale și extrem de severe nu neapărat asupra Iranului cât asupra statelor și companiilor care fac afaceri acolo. Prin urmare eu le consider sancțiuni împotriva întregii planete. Scopul acordului este să ofere iranienilor avantaje economice și comerciale în schimbul renunțării la dezvoltarea unei industrii nucleare capabile să producă bombe nucleare. E vorba în esență de o supraveghere strictă și în permanență a laboratoarelor lor.

De la implementarea sancțiunilor ilegale până în prezent Iran a reluat o serie de activități nucleare și a oprit sau a îngreunat monitorizarea externă a laboratoarelor sale. Ei încearcă astfel să pună presiune asupra Europei vestice care la rândul ei să pună presiune pe SUA. Biden nu este dispus să dea înapoi și se impune în condițiile în care țara sa nu mai ia parte în mod direct la negocierile privind reluarea acordului.

Iran este în acest moment pregătit pentru un eventual război cu SUA și pionii lor regionali. Problema se află însă în extinderea conflictului.

https://www.wsws.org/en/articles/2021/11/02/iran-n02.html

Close Menu