Trump a luat oficial hotărârea de a se retrage din ”acordul nuclear”. Nu este prima ”retragere” a Statelor Unite dintr-o înțelegere internațională (*) însă este prima care agravează considerabil situația unei regiune care oricum e renumită pentru instabilitate.
Europa se menține fermă în păstrarea înțelegerii însă autoritățile Iraniene au început să analizeze viabilitatea acordului în situația actuală.
* de la venirea la putere a lui Trump
Internetul este plin cu analize și păreri de cum ar fi fost România fără NATO și UE (1, 2, 3, 4). Păstrarea unei neutralități, cum am mai citit că se dorea la începutul anilor 90, nu cred că a fost niciodată o soluție iar ”calea europeană” s-a evidențiat cred eu cel mai ușor pentru accelerarea modernizării. Faptul că această modernizare a fost realizată, se pare, prin corupție rămâne de analizat. Pe de altă parte România a semnat un tratat de non-agresiune cu URSS în anul 1991 care spune cam așa: ”Romania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de aliante indreptate una impotriva celeilalte”. Dacă respectiva hârtie valorează ceva am putea sta liniștiți, zic, problema este că tratatul nu a fost ratificat de parlamentul României așa că nu știu cât este de valid.
Revenind în prezent avem o Românie membră NATO și UE însă suntem la periferie geografică, un aspect care contează și nu prea. În situația în care ar izbucni un conflict între un stat membru NATO și Rusia putem afirma cu certitudine că asta ne va implica și pe noi, știm ce înseamnă asta cu adevărat? Ce vulnerabilități avem noi în această privință? În relațiile dintre state (ca și dintre indivizi) nu văd de ce ar trebui să adoptăm o abordare combativă însă e posibil ca aceasta să ne fie uneori impusă de împrejurări, calea înțeleaptă rămâne cea pașnică.
România are obligația să-și sprijine cetățenii să se dezvolte, dezvoltându-se sisteme sociale de educație și de sănătate, chiar și făcându-se ajustări culturale pentru eliminarea ”tradițiilor” negative, de exemplu mita. România devine vulnerabilă atunci când nu are acest țesut bine bătut iar firele încep să se deșire aproape singure. Orice țară poate astfel să intervină cu ușurință pentru ”reorientarea” noastră. Dacă elita politică nu este sinceră fiindcă provine dintr-un ”bazin politic” nesincer este ca și cum statul respectiv a capitulat iar toate tacticile care urmează sunt pentru asigurarea unei poziții.
La nivel practic sunt multe scenarii negative și posibile pe care le putem face în legătură cu rușii. UE nu este independentă energetic și până atunci rămâne să importăm gazele naturale (deși țara noastră are rezerve sufieciente ele nu sunt destule dacă luăm în calcul eventuale exporturi și creșteri de consum). Războiul cibernetic este o altă posibilă vulnerabilitate însă nu am pregătirea să elaborez, ce pot spune este că fluxul de informații (care este parțial integrat în războiul cibernetic) poate să fie distorsionat, aici e însă foarte importantă educația publicului. Presa de mainstream ar trebui adaptată cel puțin la nivelul clasei a 10-a (școala obligatorie), nu la nivelul clasei a 2-a cum este în prezent (opinie, probabil exagerată).
Dacă lucrurile devin cu adevărat rele să nu uităm de proximitatea geografică și circulația curenților de aer. Noi românii nu suntem un neam foarte războinic din câte am remarcat iar asta e și bine e și rău. Nu pot să nu constat cum societățile mai agresive au reușit să-și facă un spațiu mai prielnic pentru dezvoltare în schimb ce societățile pașnice, oricât de apreciate, au avut multe concesii de făcut.
Aceasta a declarat că: ”În prezent e o lipsă totală de supervizare și feedback asupra modului în care acești bani sunt cheltuiți. Pentru a ne asigura că fondurile se duc cu adevărat acolo unde este nevoie de ele avem nevoie de mai multă claritate din partea Comisiei Europene”.
În perioada dintre 2014 și 2020 a fost alocat un buget de aproximativ 52 de miliarde de euro pentru inițiativele externe din care 32 de miliarde se distribuie prin instrumentele de finanțare externă. Raportul cere implementarea unui mecanism solid de monitorizare și evaluare; creșterea controlului exercitate de parlament; îmbunătățirea transparenței prin contruirea unei baze de date publice care să reunească toate proiectele și inițiativele; creșterea finanțării și a pregătirii organizațiilor civice (care includ și ONG-urile); generalizarea unei implicări strategice din partea organizațiilor civice în toate instrumentele și programele externe și posibilitatea de a redirecționa fonduri ENI și IPA II pentru utilizarea acestora în cazul evenimentelor neprevăzute.
Tot în raport se menționează dorința de a crește importanța Uniunii Europene în privința acțiunilor externe prin stabilirea unor obiective îndrăznețe și o finanțare pe măsură.
Comisia Europeană nu poate să răspundă la o simplă întrebare. Câți bani se cheltuie în ce țară și de ce. – Schaake
În data de 2 mai, Comisia Europeană va propune viitorul buget pentru relații externe al UE. Schaake dorește ca acești bani să se ducă spre promovarea drepturilor omului, a democrației și a ”domniei legii” și să nu fie redirecționați spre problema migrației.
Există 9 instrumente pentru finanțare externă: Instrument for Pre-Accession Assistance (IPA II), European Neighbourhood Instrument (ENI), Development Cooperation Instrument (DCI), Partnership Instrument (PI), Instrument contributing to Stability and Peace (IcSP), European Instrument Democracy and Human Rights (EIDHR), Instrument for Nuclear Safety Cooperation, Instrument for Greenland, European Development Fund (EDF). la care se afaută și Common Implementing Regulation (CIR).
