Postare de seară No.19 Agora din autobuz

Mă aflu în autobuz, la mijloc, în dreptul unui geam deschis, un loc strategic in zile călduroase intr-o masima fără aer condiționat dar bun si in caz de aglomerație când am ocazia să-mi exersez mai multe grupe de mușchi, râmuindu-mă printre mâinile și corpurile tovarășilor călători. În dreapta mea sunt doi tineri ce vorbesc despre un clip video, clipul lor, unul cântă altul filmează. Nu-i cunosc, nu-i recunosc, daca-s buni le urez numai bine în rest am revenit la lectură mea fiindcă prefer în tot acest timp să citesc ceva.

Vivi Salapasidou - bus station
”Stație de autobuz” de Vivi Salapasidou

Stațiile vin si trec, la fel si călătorii, o parte din ei, muzicianul de lângă mine rămâne până la capăt, prietenul lui pleacă mai devreme. Are o figură interesantă, un tigan slab, cu barba tip cioc, tuns scurt si cu un tricou negru, pantaloni de blug normali. Nu are nimic extravagant cu excepția unui tatuaj pe spate, sunt doi ochi din câte am reușit să văd… are ochi la spate cred că vrea să spună. Între mine și el apare un domn, în jur de 40 de ani, de 2 metri si cu calviție în plină desfășurare. Momentul în care intră vânzătorul de „rivanol si portofel” este momentul în care toate piesele au fost așezate si jocul poate să înceapă. Nu durează mult si scânteia este pornită, o doamnă reclama ca vânzătorul i-a atins cu geanta piciorul si ca după aceea și-a pus geanta în locul unde stătea ea. Acest atentat asupra spațiului personal nu putea să rămână netaxat, ce a contribuit la agitație a fost reacția vânzătorului. Omul cu rivanol avea în jur de 30 de ani, o figură durdulie si creolă, destul de carismatic, probabil din acest motiv e pus să vândă nimicuri deși ar putea să vândă orice, poate chiar să intre cu succes în politică. Acesta raspunde „da ce v-am făcut doamna? Ce-am făcut? Dacă erați o doamnă nu mergeți cu autobuzul”.

Câteva momente de liniște și furtuna începe. Gigantul cu calvitie, vizibil enervat, se duce spre vânzător si-i spune ” tu să taci, da?” dupa care se lasă un scurt intermezzo de tăcere. Omul înalt coboară la prima, vânzătorul rămâne. Un bătrân ce stătea pe scaun spune că nu este voie să vândă în autobuz, că deranjează călătorii, moment în care intervine cântărețul debutant „l-ai văzut tigan si te iei de el? Ce vrei să facă să fure?” Bătrânul răspunde că ar trebui să meargă la muncă, ca ii găsește el, moment în care tânărul cântăreț îl înjură si-l face securist. Bătrânul se ridică „ce zici tu ma? Cum îți permiți? Cine ești tu? Îți arăt eu cine ești!”, moment în care vânzătorul se duce la cântăreț si-i spune încet, atingându-l cu mâna pe umăr „ia lasă-l mă că vrea ceartă, îmi faci probleme cu șoferul”. Bătrânul îi spune că îi dă de muncă pe post de paznic, vânzătorul îi da replica „și cât iau, 500 de lei”, cântărețul adaugă „…si cu program 12/24”, Bătrânul răspunde „aaa, greu cu muncă, pai ce vrei, program de director? Dau 1000 de lei că atât se dă acum”, vânzătorul stă puțin pe gânduri. O doamnă din spate intervine „aveți grijă la buzunare ca așa fac ăștia, vin mai multi”.

Acum deja este un vuiet general, fiecare comentează cu cine se află mai aproape, eu am barat cu cartea în fața ochilor orice tentativă din exterior și am continuat observația. Vânzătorul a mai spus că cei de la capitală îl știu, că este luat în evidență, că înțelegerile se fac la primărie nu la ”poliția asta locală”. Evenimentul nu s-a oprit aici însă eu mă opresc aici cu relatarea fiindcă partea a doua consider că merită o abordare separată.

Sincer să fiu, mă simt deranjat de tot ce ”nu este la locul lui”, aici includ și vânzătorii din mijloacele de transport în comun. Când am fost în Roma cu prima mea vizită într-un oraș mare ”din afară” am fost șocat de cât de murdar era. Am fost mirat de cântăreții din metrou (probabil țigani de la noi), de indieni/pakistanezi care nu videau rivanol ci ceasuri și parfumuri și m-a surprins faptul că Roma, cel puțin în cartierul unde eram cazat, avea toate străzile pline cu tarabe unde puteai să cumperi chiloți, șosete și jucării de plastic. Zonele turistice erau pline de pakistanezi (probabil) ce-ți băgau trandafiri pe gât sau îți vindeau baloane. După această experiență m-am mai liniștit. Într-un fel îi înțeleg pe cei care din nevoie caută orice pentru a face un ban cinstit, ce mă va deranja mereu sunt grupurile din spatele lor, care pot avea o influență otrăvitoare în societate.

Am văzut un tânăr supărat și violent fiindcă viața și vârsta îi cer asta, am văzut un bărbat nostalgic după ordinea din trecut asigurată prin constrângeri de tot felul, am văzut oamenii cum își exprimau liber toate gândurile, emoțiile și fricile și cum (spoiler) în final au ajuns cu toții să se înțeleagă, găsind un element unificator.

În curând și partea a doua.