Postare de Seară No.30 Rezist prin tutun

Prima mea țigară a fost la o lună după ce am făcut 18 ani, am început legal și datorită unei fete. Eram îndrăgostit și tot ce făcea mi se părea atrăgător. Ne plimbam prin zona Tineretului când și-a aprins o țigară, a tras un fum după care mi-a intins-o întrebându-mă  dacă vreau să încerc. După cum am spus, până atunci nu am fumat și chiar eram împotrivă însă nici nu am putut refuza, mai ales văzând urma lăsată de rujul ei pe filtru. Emoțiile acelui moment mi-au rămas încă vii în amintire și poate din acest motiv am asociat mereu țigara cu trăirile intime.

De atunci am trecut prin (presupun) toate fazele unui fumător și am încercat o mare diversitate de modele până când, într-o zi de august, cand treceam prin fața Ateneului pentru a ajunge la magazinul de muzică, m-am lăsat de fumat. Atât de simplu a fost, dupa un an si mai bine am zis ca am ars destui bani si planuiam sa investesc în cărți.

Am fumat light, albastre, rosii, gold, lungi, scurte, cu filtru, fara filtru, rupeam eu filtrul, cam toate modelele de țigarete vândute la noi în afara celor ieftine, am fumat si țigări de foi, standard sau aromate, mi s-au părut interesante cele cu aromă de ciocolată însă le preferam pe cele naturale. Am fumat și un pachet/două pe zi, ca prostul, numai pentru a mă speria într-o seară când am simțit că mă sufoc.

In copilărie ambii bunici fumau, pe cel de la oraș îl vedeam mereu cu un pachet de Carpați, desenul de pe pachet mi se părea foarte frumos. Pe bunicul de la țară l-am prins in timp ce-și punea foile de tutun la uscat pe o sfoară în curte, după ceva timp fărămița tutun pe o foiță de ziar si făcea un sul subțire și scurt pe care-l aprindea cu o brichetă veche. Sunt convins că cerneala aceea era mult mai dăunătoare. Cel mai bine e să-ți cultivi singur tutunul și să-l consumi fără chimicalele care se pun în ziua de azi în țigarete (procesul de producție, proveniența materiei prime, natura filtrului).

Nu m-ar mira dacă încalc vreo lege vorbind așa despre fumat, la cât de sucită e societatea (pot fi însă și mai sucit), sau dacă am deranjat vreo cutumă a societății. În această clipă fumez, am învățat să mă controlez si aprind o țigară numai când aleg eu, adică pot trece și săptămâni fiindcă pentru mine nicotina nu este o dependență sau o necesitate ci o delectare, așa cum din când în când mai cumpăr si o bere IPA sau un Stout.

Toată vânătoarea asta pornită pe capetele fumătorilor mi se pare o mizerie si trebuie regândită strategia. A avea un mesaj pe pachet care să-ti spună că fumatul contribuie la moartea ta mi se pare mai bine decât a vedea imaginile acelea ingrozitoare, imagini care în alt context sunt interzise în spațiul public. Mi se pare multă ipocrizie și prostie aici și desigur multe măsuri cu aromă fascistă, din acest motiv m-am reapucat de fumat. Nu știu ce va contribui mai mult la moartea mea, stresul, zahărul din mâncare, aerul puternic poluat cu tot felul de substanțe și particule cancerigene, politica sau mai știu eu ce însă vreau să știu că am ales singur.