Postare de Seară No.32 Antropologie Digitală

Pe vremea când eram student la istoria artei țin minte că petreceam mult timp prin biblioteci căutând informații despre artiști, curente și contexte istorice. În anumite cazuri sursele erau limitate iar informațiile puține și uneori nesigure, ca de exemplu în cazul artei românești vechi. De fiecare dată mă încăpățânam să găsesc ceva ce nu a mai fost găsit, un element ce poate a fost trecut cu vederea însă rar reușeam să uimesc pe cineva cu informații mele, probabil și fiindcă nu căutam unde trebuie, bibliotecile fiind oricum studiate și răs-studiate și nu aveam acces la arhive personale.

• ”Era digitală” a schimbat modul în care accesăm informația, a crescut cu o magnitudine incredibilă însăși cantitatea de informație la care avem acces. Toate acestea ne-au transformat în consumatori de informații și asta se traduce cel mai ușor prin setea cu care asimilăm știrile, mai mult sau mai puțin importante. •

Pornesc de la ideea că orice acțiune împărtășită și orice cuvânt scris pe rețelele de socializare spun ceva despre tine, puse cap la cap aceste informații reușesc să construiască o biografie cum nu s-a mai întâlnit până acum, o auto-biografie aproape completă. S-au făcut o serie de observații în privința comportamentului nostru online și putem spune că nu suntem o oglindire fidelă a ”noastră”, arătăm preponderent ce ne este favorabil și ne implicăm în situații pe care le putem controla spre deosebire de viața ”reală” când uneori suntem nevoiți să acționăm în situații neprevăzute și care astfel ne pun la încercare imaginea pe care dorim să o construim despre noi.

• Aprecierile tale influențează reclamele pe care le vezi pentru a se maximiza profitul, prietenii virtuali pe care îi ai îți atrag alți prieteni virtuali asemănători iar orientările tale politice sunt, fără îndoială, identificate și păstrate în bazele de date ale serviciilor de informații din majoritatea statelor dezvoltate. •

Folosindu-ne de prezența digitală a persoanelor publice (artiști, cercetători, etc) putem identifica aspecte (oferite publicului) ce țin de viața lor interioară și de aici pot urma multe alte cercetări și statistici. Foarte greu este să ai acces la corespondența unui fost sef de stat sau artist dacă respectivele materiale sunt într-o colecție privată și nu au fost publicate. De acest lucru m-am confruntat recent în cazul artistei Alexandra Ekster care a întreținut o corespondență extinsă cu mai mulți artisti din epocă, documente ce pot oferi informații nu numai în cazul lui Ekster ci și în cazul persoanelor cu care a intrat în contact.

Pe lângă acest aspect de cercetare și documentare se reliefează o latură mai personală a prezențelor noastre digitale. Nu sunt multe lucruri pe care le cunosc despre străbunicii mei, nici măcar fotografii nu am văzut cu unii din ei, iar generațiile anterioare îmi sunt în mare parte o enigmă. Este important ca individ să-ți cunoști strămoșii însă acest lucru nu este mereu posibil, pentru nepoții noștri (și urmașii lor) vom deveni probabil o prezență aproape vie datorită cantităților enorme (comparativ cu epocile trecute) de informații pe care le împărtășim despre noi.

Consider că a venit momentul să ținem cont de acest aspect inclusiv în viețile noastre de zi cu zi, acum participăm la nașterea unui lanț aproape viu și continuu de conștiință a familiei și a generațiilor. Dacă această stare de fapt se va continua, peste 100, 200 de ani, oricare din urmașii tăi va putea cunoaște părerile tale despre un eveniment, gânduri trecătoare, chiar și măncărurile preferate într-o manieră care va semăna cu o discuție între două persoane apropiate.

In the Mood for Love – Shigeru Umebayashi