Putin: realizări în condiții dificile

Putin: realizări în condiții dificile

Vladimir Putin a fost reales pentru al 4-lea mandat în funcția de președinte al Federației Ruse cu peste 76% din voturi, mai mult de 56 de milioane de cetățeni ruși.

Sunt două motive principale pentru această reușită, (1) din punct de vedere electoral nu a avut parte de o opoziție puternică iar (2) politicile sale sunt axate pe dezvoltarea socială a țării și pe revitalizarea rolului ei geopolitic.

Putin a preluat o țară ce se afla în pragul colapsului și a început să stabilească obiective de dezvoltare pe care le-a și atins, aspect ce i-a adus inevitabil o anumită apreciere în rândul cetățenilor și i-a permis să ajungă la 4 mandate de președinte și un mandat de prim-ministru. Acesta este însă un singur aspect al situației fiindcă lipsa opoziției (partidele și persoanele de opoziție din Rusia de azi sunt în general tolerate sau chiar sprijinite de guvern) nu stă în aceste dezvoltări ci sunt rodul unor tactici obscure, violente și uneori mortale de îndepărtare a oponenților.

Farmecul lui Putin rezidă în faptul că acesta și-a construit o imagine de președinte ”al poporului” prin faptul că se implică direct în rezolvarea anumitor probleme (de ex. protejarea animalelor pe cale de dispariție, dezvoltarea estului îndepărtat, creșterea demografică) și în grăbirea anumitor procese (construcția de infrastructură, reabilitarea prestigiului militar). Este perceput în rândul susținătorilor săi ca liderul care a ajuns să-i controleze pe oligarhi și astfel să oprească devalizarea industriei.

Un alt element pe care Putin l-a folosit cu mare succes a fost prezentarea Rusiei drept o țară ce se afla la cheremul puterilor occidentale, care în anii 90‍‍` se baza pe ajutoare alimentare și își vedea capacitățile militare cum se degradează (link), totul foarte adevărat însă asta i-a oferit o bază pe care să-și dezvolte discursul ulterior de ”trădat de partenerii din Vest”. A început să folosească această retorică în principal după lovitura de stat din Ucraina iar populația a ales să-l creadă (fiindcă dacă nu-ți crezi liderul pe cine să mai crezi) iar orice oponent capătă din start stigmata de ”om al Occidentului”, venit probabil să aducă din nou Rusia la rolul de vasal.