Reflecțiile lui Kissinger asupra lumii



Nu sunt mulți oameni care să nu fi auzit de Henry Kissinger, rolul pe care acesta l-a jucat în formarea politicii externe ale Statelor Unite în timpul Războiului Rece este de o necontestată importanță. Influența sfaturilor sale a adus însă și o doză substanțială de responsabilitate mai ales în privința erorilor generate de Statele Unite în cadrul politicilor internaționale.

Henry-Kissinger__Ordinea-mondiala__606-609-867-0-785334298087Ordinea mondială este prima carte a lui Kissinger pe care am parcurs-o integral și inițial eram foarte nerăbdător să văd ce conține, mai ales fiindcă titlul este unul puternic și tentant, pentru mine cel puțin. Pozițiile profesionale deținute de autor în deceniile trecute și cunoștințele și prieteniile legate de acesta cu numeroși lideri m-au făcut să am așteptări poate prea mari de la o asemenea carte. În esență, în cele 300 de pagini Kissinger expune o viziune asupra lumii prea puțin personală cât mai degrabă oficială a Statelor Unite. Nu știu în ce măsură poate viziunea unui singur om să se identifice cu poziționările geopolitice ale unei țări în asemenea detalii încât să mă facă să cred că citesc comunicate de presă.

Autorul conturează pe tot parcursul cărții un fundal istoric bine documentat dar oarecum lacunar, riscând să cadă în generalizări stereotipale în cadrul studiilor de caz. De exemplu esența poporului rus este una axată pe dorința de a-și asigura securitatea, de a se extinde cu forța peste vecini, astfel păzindu-și frontierele în manieră brutală. Estența Americii în schimb este manifestarea unei misiuni divine de ”civilizator” global ce împrăștie democrație și libertate. Chinezii sunt reprezentați ca foarte încrezători în ei și fiindcă sunt ”Regatul de Mijloc” nu trebuie să cucerească alte popoare ci trebuie să le ademenească spre supunere. Islamul este descris prin pace în interiorul granițelor, război permanent în exteriorul lor. Nu există o demarcație clară între trecutul istoric și strategiile geopolitice contemporane, Rușii se extindeau pentru a nu-și lăsa adversarii să crească, din frică să nu fie atacați probabil și de aceea în timpul Războiului Rece NATO au inițiat un program de încercuire a URSS-ului. O strategie repetată și în prezent. Chinezii încă din antichitate și-au inspirat vecinii să li se alăture oferindu-le o cultură solidă și frumoasă, tehnologie și comerț, nu aveau nevoie de armată. În prezent Kissinger e de părere că lucrurile nu s-au schimbat cu mult [îmi exprim părerea personală că în China se dorește construirea unei flote navale capabile să facă față prezenței americane în Oceanul Pacific].

Lucrurile care m-au deranjat au fost în primul rând prezentarea incorectă a realităților Tratatului de Non Proliferare (a armelor nucleare). Israel nu este semnatar al acestui tratat deși a avut/are un program nuclear militar și deține armament nuclear. Motivația lui George W. Bush (alături de Dick Cheney care nu este menționat în carte) de a ataca Irak-ul s-a dovedit ca fiind nefondată și mincinoasă. Cu toate acestea Kissinger îl descrie pe Bush astfel: ”faptul că Bush urmărește Agenda Libertății [cu litere mari apare și în carte] și acum, după încheierea mandatelor sale prezidențiale, și că a transformat-o în tema esențială a bibliotecii sale din Dallas demonstrează devotamentul cu care îi urmărește punera în practică”. Nu știu ce mă sperie mai mult în fraza asta, faptul că Bush are o bibliotecă sau obsesia lui patologică pentru libertate.

Spre final Kissinger lasă problema internetului și a libertății de comunicare, venită în paralel cu înlesnirea supravegherii și a monitorizării individuale. Se întreabă ce ne rezervă viitorul, cum influențează acest tărâm cibernetic cultura politică și activitatea civică și, într-un fel, cum vede el dezvoltarea umană la nivelul de persoană în aceste vremuri de transformări.

Această carte a lui Kissinger ar trebui citită nu în paralel însă după sau fie, măcar înaintea lui Chomsky, pentru a nu cădea în niște extreme pe care, ca om interesat de cunoaștere, le consider capcane. Cartea ”Amintiri” a lui Gorbaciov (prezentată mai demult în această serie) reprezintă un bun bonus dacă vă interesează aspectul Războiului Rece.

Toate cele bune.