Soft power iranian?

Restaurarea legăturilor între Vest și Iran a dus la un val de entuziasm pe ambele tabere. Momentan nu se poate vorbi despre legături strategice însă dezvoltarea schimburilor comerciale și a transferurilor de tehnologie va duce indiscutabil la apropieri culturale și politice. Anumiți analiști geopolitici compară acest moment în istoria Iranului cu perioada anterioară modernizării din Turcia. Poate că schimbările sociale nu vor ajunge la un asemenea grad de intensitate însă nici nu este nevoie. Republica Islamică a făcut singură o serie de pași spre normalizare iar elementele cele mai importante, libertatea și implicarea în societatea globală, ca partener nu renegat, se vor instaura ca urmare a eliminării constrângerilor și a oferirii de avantaje economice și politice din partea statelor mai dezvoltate.

Există tactica de soft power, cel mai inteligent mod de a atrage atenția asupra unei culturi/civilizații. Implică un proces de durată de modelare a concepției unui public țintă, în favoare unei cauze/țări, prin folosirea de mijloace economice și culturale. La noi în țară Iranul este promovat ca leagăn al civilizației umane și cel mai probabil și în alte țări se întâmplă la fel. Componenta islamică este una importantă însă, așa cum se poate remarca și din istorie, nu este componenta principală. Actuala republică islamică a îmbrățișat religia lui Mohammad în secolul 7 d.cr. dar nu și-a abandonat istoria, nu și-a șters cultura, nu și-a uitat tradițiile ci persanii au reușit să impună cuceritorilor arabi, condiția de a rămâne persani, de a-și vorbi limba, de a-și păstra specificul în cadrul noii comunități religioase care se afla în plin avans global la vremea respectivă.

Până în luna iunie a acestui an se pare că Iranul va avea cea mai mare librărie din lume cu o suprafață de 45 mii de metri pătrați și în jur de 5000 de locuri de parcare, conform sputniknews. Clădirea din Teheran va mai conține un auditoriu pentru organiarea de spectacole și piese de teatru și patru departamente de cercetare adresate studenților din universități. Mahmoud Salehi, seful departamentului de moștenire culturală, declară că în acest moment sunt în procesul de echipare a librăriei și speră că toate editurile interesate își vor trimite cărțile. Acest proiect a început însă în anul 2003, când siteul payvand.com ne informa că Kazem Mousavi Bojnourdi, curator al bibliotecii naționale și al arhivei și enciclopediei islamice, se afla în spatele construirii unei librării gigante pe un teritoriu de 100 de mii de metri pătrați iar inaugurarea urma să aibe loc în 2004. Nu se știe din ce motive proiectul nu a fost finalizat la termen.

Un alt exemplu Iranian de a atrage atenția globală din punct de vedere umanist este construirea celul mai mare spital de neurochirurgie, potrivit mehrnews.com. Alireza Daliri, adjunct al vicepreședintelui pentru știință, responsabil de managementul resurselor și al dezvoltării, a declarat că până în martie 2017 în Teheran se va echipa cel mai mare spital de acest gen din lume. Clădirea este deja construită. Un element important de remarcat este faptul că spitalul e proprietatea lui Madjid Samii, neurochirurg de renume mondial născut în Iran cu studii făcute în Germania. Aparent va fi de trei ori mai mare ca Institutul Internațional de Neuroștiințe din Hanovra, Germania al cărui fondator și președinte este chiar Madjid. Spitalul va reuni elita medicală din domeniu și chiar în această clipă, un număr nespecificat de medici iranieni au plecat în Germania pentru pregătire suplimentară. La fel ca în cazul librăriei și spitalul apare în știri vechi de câțiva ani, încă din 2014 și aparent proiectele s-au molipsit de aceiași factori de întârziere și amânare care pot varia de la dificultăți economice la împotmoliri birocratice. Se vor finaliza aceste două proiecte? Au ele sprijin guvernamental și puterea de a dobândi o însemnătate internațională? Sau, poate, sunt simple declarații, în stilul unei propagande menite să arate lumii dezvoltările unei țări care-și dorește cu toată puterea să redevină un partener important de dialog în Orientul Mijlociu și prin urmare să aibă mecanismele de a-și împune voința în regiune.