SUA iese din Acordul de la Paris

Decizia administrației Trump de a se retrage din cadrul Acordului de la Paris are un substrat economic și de protecție a economiei Statelor Unite. Angajamentele SUA în privința combaterii schimbării climatice și a reducerii poluării s-au dovedit nocive în sensul în care, potrivit președintelul Trump, ”bogăția din SUA a fost redistribuită prin Green Climate Fund” altor state în condițiile în care multe alte țări dezvoltate nu au cheltuit nimic în acest sens. Acești bani sunt slab gestionați și ”nimeni nu știe unde se duc” conform lui Trump.

În America, după mult timp, se vor deschide noi mine de cărbune în condițiile în care Chinei i se aprobă sute de noi centrale electrice pe cărbune iar India va avea voie să-și dubleze producția de cărbune până în 2020. Până și în Europa se vor putea construi noi centrale pe cărbune. Acordul este în esență un mecanism de ”redistribuire a bunăstării” ce ar ajuta statele în dezvoltare să atingă un alt nivel de dezvoltare în vreme ce statele dezvoltate (în principal SUA conform lui Trump) vor face față unor dificultăți economice și de competitivitate.

Washington-ul nu poate fi acuzat de lipsă de responsabilitate ecologică în condițiile în care lobby-ul altor state a reușit să transforme un acord climatic într-unul ce prezintă avantaje și dezavantaje într-o manieră inechitabilă la scară globală. Desigur, se poate discuta despre faptul că statele dezvoltate pot genera tehnologiile necesare unui salt în procesele tehnologice și în producerea energiei electrice, ce ar putea astfel să ducă la o diminuare a competitivității formelor tradiționale și poluante de producere a energiei electrice. Acest factor nu este însă o certitudine și se pare că administrația Trump a optat pentru ceea ce vede și poate să atingă.

De asemenea, discutând despre dezavantajele observate în cadrul Acordului de la Paris, se pot face analize și cercetări detaliate pentru modificarea modelului de dezvoltare în cadrul statelor în curs de dezvoltare. China și India (exemplele reamintite de Trump în cadrul discursului din ”grădina de trandafiri”) sunt în stadiul de mari consumatori de resurse fiindcă modelul lor economic necesită o puternică dezvoltare a industriei iar pentru a nu-și periclita siguranța economică au primit o serie de avantaje temporare în fața altor state ce au trecut prin acest proces cu decenii în urmă. Din punct de vedere al protecției mediului aceste avantaje nu sunt benefice și transformă filosofia acordului în zona de ”redistribuție a bogăției”.

În prezent presa globală are o abordare ostilă la adresa administrației Trump din cauza deciziei de a se retrage din Acordul de la Paris însă uită elementele cheie. Acordul nu impune statelor condiții ci fiecare stat își asumă o serie de acțiuni, în multe părți ale globului se construiesc încă centrale pe cărbune fiindcă sunt ieftine iar populația și industria au nevoie de electricitate ieftină (1) în timp ce în statele dezvoltate situația este diferită datorită pârghiilor economice mult mai puternice și astfel schimbările asumate sunt mai drastice. Trump a optat pentru ieșirea din Acord făcând referire la acțiunile negociate de SUA anterior și a specificat că va negocia reintrarea în acest proiect global în alți termeni, poate mai adaptați la realitatea financiară a SUA.

(1). Se vorbește despre faptul că în anumite situații energiile regenerabile au devenit deja mai ieftine în comparație cu cărbunele. Trebuie pus accentul pe ”în anumite situații” fiindcă numai pregătirea angajaților este în majoritatea cazurilor un efort prea mare pentru statele slab dezvoltate, să nu mai vorbim despre infrastructură. Arderea cărbunelui rămâne astfel cea mai rapidă și ieftină metodă.