Arhive etichetă: Germania

Horst Seehofer: Islamul nu aparține Germaniei

În cadrul primului său interviu de când a devenit ministrul de interne al Germaniei, Horst Seehofer a declarat că ”Islamul nu aparține Germaniei” și și-a asumat politici de imigrație mai severe incluzând implementarea unui ”master plan” pentru grăbirea deportărilor.

Germania găzduiește în prezent mai mult de 6 milioane de musulmani, aproape dublu față de anul 2006 când erau aproximativ 3.5 milioane și când ministrul de interne din acea vreme, Wolfgang Schäuble, a declarat că ”Islamul aparține Germaniei”.

Ca reacție la mesajul transmis de Seehofer (care îi atrage astfel pe oponenții migrației musulmane spre Europa însă are potențialul să-i antagonizeze pe rezidenții musulmani), Steffen Seibert (purtătorul de cuvând al guvernului federal, prim urmare al lui Merkel) a declarat în aceeași zi că ”Musulmanii aparțin Germaniei, religia lor aparține și ea Germaniei. Trebuie să facem tot ce putem pentru a garanta relații bune între religii diferite”.

Angela Merkel și-a pierdut din putere ca urmare a alegerilor din 2017 și a trebui să accepte compromisuri pentru a-și asigura continuitatea guvernării.

Merkel: o Europă solidară și activă

Merkel și Sigmar Gabriel se află într-un nou ”push diplomatic”, în ultimele săptămâni Germania a transmis mesaje ce îndeamnă la solidaritate europeană și atenționează asupra pericolelor ce vin din cauza lipsei acestei solidarități.

Au fost identificate următoarele elemente problematice: Rusia își continuă acțiunile ”agresive” în special în estul europei și în balcani însă Germania e dispusă să înlesneasc sancțiunile impuse ca urmare a reintegrării peninsulei Crimea. Trebuie specificat aici să Rusia este un jucător principal în ce privește siguranța europeană, asta implică și siguranța economică fiindcă deține monopol în privința gazelor naturale.

Cu toate acestea nu Moscova este principala cauză de discomfort în brourile elitelor europene ci competiția cu Beijingul în zona balcanilor (identificată ca zonă de extindere viitoare). China desfășoară în mod regulat întâlniri politice și de afaceri cu țări din Europa Centrală și de Est însă până acum aceste acțiuni nu au generat reacții publice prea puternice din partea statelor din ”miezul” european. Așa cum Merkel a pus problema în cadrul întâlnirii cu primul ministru al Macedoniei, ”China vrea comerț și să investească și nu am obiecții de adus aici (…) întrebarea este dacă aceste legături economice sunt legate de întrebări politice”. Prin întrebări politice e vorba de influență politică însă ceea ce Merkel a drescris este în linii mari chiar legătura Rusia-Germania.

Sigmar Gabriel a identificat în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen nevoia pentru un ”moment european” ceea ce înseamnă în plan extern o voce comună europeană care să facă abstracție de nevoile naționale și regionale, exact mesajul reluat de Merkel după aproape două săptămâni (această viziune nu este însă una recentă).

A treia durere europeană este cauzată de Statele Unite pe care Germania ”nu o mai recunoaște ca America lor” și care, prin acțiunile preponderent orientate spre propria bunăstare și securitate, începe să ia măsuri unilaterale. Germanii vor să relanseze parteneriatul transatlantic și probabil să-l și extindă fiindcă în opoziție sunt plasate China și Rusia ca două puteri ce lucrează în tandem pentru destrămarea europeană.

Reorganizări de forțe în Orientul Mijlociu

Germania, într-un mesaj publicat în data de 22 ianuarie anul curent pe pagina online a Ministerului de Externe, și-a exprimat hotărârea de a sprijini în totalitate implementarea ”înțelegerii nucleare” cu Iranul, așa numitul Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA).

Considerăm că acordul nuclear trebuie respectat. Este în interesul european. Este în interesul comunității internaționale. Dacă singura înțelegere care a prevenit o regiune să-și dezvolte arme nucleare ar cădea acum va reprezenta un semnal devastator pentru restul.
– Sigmar Gabriel , ministrul de externe al Germaniei

Pe 11 ianuarie, în cadrul întâlnirii E3+Iran s-a hotărât înființarea unei structuri de comunicare pe probleme regionale între reprezentanții Iranului și ai Germaniei, Regatului Unit și ai Franței. Caracterul acestui mecanism de dezbatere este independent de actualul acord nuclear și vine în întâmpinarea problemelor existente în regiune și a posibilelor schimbări ce vor urma.

Tot în data de 22 ianuarie, Javad Zarif, ministrul de externe al Iranului, a publicat un articol ce abordează tema securității post-Isis în zona Orientului Mijlociu. El lansează ideea unei ”rețele de securitate” în detrimentul securității colective și anunță dispariția ordinii mondiale bazate pe sistemul vestic. Având în vedere complexitatea zonei și conflictele din/cu statele vecine Iranul urmărește organizarea acestor rețele de securitate pe situații și obiective punctuale. Din acest motiv Republica Islamică promovează dezvoltarea unui Forum de Dialog Regional în Golful Persic, dezvoltare ce poate fi privită și ca pe o tentativă a Teheranului de a coaliza mai bine statele vecine din golf în jurul propriilor interese și de a contracara astfel acivitatea Arabiei Saudite și a Israelului.

Pe 23 ianuarie anul curent, Boris Johnson, secretarul de externe al Regatului Unit, a făcut o vizită în Paris unde alături de Rex Tillerson a participat la discuții cu reprezentanți din Yemen și Siria (facțiunea ce i se opune lui Assad). Ulterior Johnson și Tillerson au avut o întâlnire la ambasada Regatului Unit din Paris cu omologi din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Puterea legii sau legea puterii

Trump a lansat ideea că acordul nuclear cu Republica Islamică Iran este unul foarte prost și în esență trebuie anulat, dar dacă un eventual nou guvern iranian ar fi emis această idee? O lipsă de continuitate în guvernarea lumii aduce incertitudine și încurajează noi valuri de ”reamenajări”.

Pe 21 septembrie în cadrul Dezbaterii Generale (a celei de a 72-a sesiuni a Adunării Generale ONU), Sigmar Gabriel, ministrul de externe al Germaniei, a apărat ”acordul nuclear” cu Iran considerându-l o ieșire dintr-o posibilă confruntare nucleară. În data de 8 octombrie au apărut mesaje în presă (1, 2) prin care Sigmar atenționează asupra unei desfășurări periculoase de evenimente în cazul în care Trump va renunța la acest acord.

Înțelegerea a reprezentat un prim pas spre o mai amplă deschidere a Iranului față de lume, în special față de Occident. Din anumite puncte de vedere Israelul este unul din principalii beneficiari ai acestui acord fiindcă el reprezintă o piedică majoră pentru orice guvern de la Teheran care și-ar dori o armă nucleară. Ceea ce-i deranjează pe Israelieni este că Iranul rămâne stabil și are șanse să prospere în mare parte independent. Această doză de independență îl deranjează și pe Trump care încearcă să-și țină mîna pe Orientul Mijlociu însă e în mod constant forțat să facă loc inițiativelor rusești.

Iranienii au prea puțin nevoie de armament nuclear, ei caută în schimb alianțe (economice și militare) în conflictele mocnite pe care le au cu Israelul și Arabia Saudită și urmăresc să devină un pol de influență în zona Orientului Mijlociu.

  1. https://www.timesofisrael.com/germany-trump-likely-to-quit-iran-deal-next-week/
  2. https://www.rt.com/news/406065-iran-nuclear-deal-germany/