Arhive etichetă: Iran

Zarif: Iranul și-a respectat toate obligațiile

Diplomația iraniană încearcă să se apere împotriva planurilor lui Trump de anularea sau renegocierea  a acordului ”nuclear”.
La finalul lunii aprilie Javad Zarif s-a întâlnit cu John Kerry în încercarea de a salva acordul.
SUA alături de Israel și Arabia Saudită doresc extinderea restricțiilor pentru Iranieni și în domeniul apărării, în esență se urmărește o capitulare fără război.

Rusia și Iran merg spre o cooperare strategică?

Teheranul a găzduit în data de 9 aprilie a doua întâlnire dintre experții pe politică externă ai Iranului și Rusiei în cadrul ”Dialogului Iraniano-Rus”. Organizatorii au fost Clubul Valdai și Institutul pentru Politică și Studii Internaționale din Teheran.

Prima întâlnire de acest fel a avut loc la Moscova în aprilie anul trecut cu scopul declarat de a devolta relațiile ruso-iraniene dincolo de cooperarea conjuncturală legată de Siria. Deși evenimentele globale au dus la legături din ce în ce mai puternice între cele două state, acestea sunt încă superficiale și prin urmare predispuse la fluctuații generate de presiuni exercitate pe plan extern (sancțiuni, amenințări).

Una din principalele temeri ale Iranului este că din cauza sancțiunilor economice exercitate de SUA asupra Rusiei, Moscova se va deschide spre compromisuri care ar putea să dezavantajeze Siria, Orientul Mijlociu sau chiar Iranul. La această temere se alătura și instabilitatea regimului de la Washington în privința acordului nuclear prin care Iranul ar trebui să fie reintegrat în sistemul economic și politic internațional.

Moscova își dorește o mai bună cooperare între cele două state atât pe plan de externe cât și pe plan economic. Se urmărește dezvoltarea unui parteneriat strategic care să depășească astfel înțelegerile regionale și punctuale. Confruntarea cu Statele Unite ocupă un rol secundar (conform mesajelor oficiale), pe primul loc fiind implementarea unei noi ordini mondiale, proiect mai vechi al cooperării Ruso-Chineze la care se va alătura, se pare, Iranul. Rusia mai urmărește și integrarea Eurasiatică a Iranului prin Uniunea Economică Eurasiatică.

Conform ambasadorului iranian la Moscova din perioada 2009-2013, Mahmoud Reza Sadjadi, un stat sirian independent de Statele Unite și Arabia Saudită este crucial pentru interesele Iranului (și cu siguranță o Siria supusă Statelor Unite este un pericol și pentru Rusia). A fost amplu dezbătută și colaborarea cu Turcia în regiune însă tot Sadjadi declară că Ankara va face parte din acest triunghi atâta timp cât îi servește propriilor interese.

Iranul caută să atragă Rusia mai mult în problemele regionale, au fost menționate Yemen, Bahrain și Palestina. Este puțin probabilă o participare activă din partea Moscovei la toate aceste puncte de interes pentru administrația de la Teheran fiindcă ar duce la ample degradări diplomatice și economice în relațiile cu Arabia Saudită și Israel, cel puțin. În plus, nu este certă exercitarea unei puteri suficiente și sustenabile în regiune pentru propriile interese, să nu mai vorbim de interesele aliaților săi.

Au fost 5 sesiuni de dezbateri:

  1. Nivelul internațional: Dezvoltările în desfășurare în sistemul internațional.
    Cum s-au schimbat politicile Statelor Unite în ultimul an și ce așteptări există. Posibilitatea ca Uniunea Europeană să-și depășească criza internă și noul rol jucat de China în lume alături de schimbările din structura economică a lumii.
  2. Nivelul regional: Orientul Mijlociu. Ce urmează în Siria? Triunghiu Rusia-Iran-Turcia. Cum a influențat recunoașterea, de către SUA, a Ierusalimului drept capitală a Israelului procesele din Orientul Mijlociu.
  3. Dezvoltări regionale: Eurasia și Afganistan. Care sunt perspectivele Uniunii Economice Eurasiatice? Impactul relațiilor Rusia-China.
  4. Relațiile Iran-Rusia: Ce este nevoie pentru dezvoltarea unui parteneriat strategic?
  5. Iran și Rusia în raport cu ”acordul nuclear” (sesiune specială)

Împortanța întâlnirii Iran-Turcia-Rusia de pe 4 aprilie

Întâlnirea celor trei șefi de stat a venit să consolideze pozițiile deja adoptate, de sprijinire a suveranității și integrității teritoriale a Siriei și de promovare a unei căi pașnice și politice de rezolvare a conflictului.

Războiul civil (și anti-terorist) din Siria se continuă deja de mai bine de 7 ani, a generat peste 5 milioane de refugiați (peste 7 milioane de ”refugiați interni”) și aproape 500 000 de morți. Este o catastrofă de proporții ce a favorizat o serie de alte crize și situații de conflict cum este criza imigranților în Europa, accentuarea dezacordurilor dintre Occident și Rusia, intensificarea cererilor pentru un Kurdistan independent și a contribuit la răcirea relațiilor dintre Iran și statele arabe, în special Arabia Saudită.

Trebuie spus că o parte din instabilitatea din Orientul Mijlociu nu a apărut ca urmare a războiului însă acest conflict a intensificat luptele pentru influență în regiune. În linii mari Siria, aliat al Iranului și adversar al Israelului, era ultimul stat cu acces la Marea Mediterană care nu se alăturase sistemului geopolitic Occidental iar revoltele care au condus la declanșarea războiului au avut scopul de a schimba regimul de la Damasc.

Statul Islamic a fost un element din acest joc și pentru o perioadă a ajuns să reprezinte o amenințare reală, fiind la câțiva pași de a cuceri atât Siria cât și Irak-ul până când au avut loc intervenții masive din partea SUA (în Irak) și Rusia (în Siria). Milițiile shiite iraniene sunt active în prezent atât în Siria cât și în Irak.

Deși la nivel geopolitic acest câmp de luptă este unul tensionat, aproape volatil, la nivel uman este un dezastru de proporții imense care nu își avea locul. Din toate punctele de vedere conflictul este un eșect chiar și în condițiile în care se ajunge la o stabilitate în Siria. Nu există nicio scuză, niciun motiv, pentru a genera atâtea drame, atâtea distrugeri.

Puteți citi textul declarației comune aici.

Reconstrucția Siriei necesită asigurarea unui climat de pace și stabilitate. Acest climat nu a fost încă realizat. Întâlnirea celor trei nu este prima ci face parte dintr-un întreg ciclu ce a rezultat în convingerea Turciei de a adopta o poziție moderată, alianiată poziției Ruso-Iraniene. Deși interesele pentru care cele trei state și-au dat acordul să lucreze împreună diferă, punctele cheie sunt declarate ca fiind încetarea focului, sprijinirea unei soluții politice și garantarea suveranității și integrității teritoriale a Siriei.

Vizita ministrului de externe francez în Iran

În data de 5 martie anul curent ministrul de externe al Franței, Jean-Yves Le Drian, a efectuat o vizită la Teheran unde a avut întâlniri cu președintele Rouhani și ministrul de externe iranian, Javad Zarif.

Ca umare a semnării ”acordului nuclear” un număr de companii Franceze au inițiat afaceri în republica islamică, printre acestea enumăr Total SA, Renault și Airbus. Una din condițiile cu care Iranul a acceptat acordul a fost relansarea cooperării economice cu țările din vest. Într-un articol din Washington Post se spune însă, făcându-se referire la aceleași trei companii, că intrarea acestora pe piața iraniană a complicat posibilitatea unor noi sancțiuni.

Principalul motiv al vizitei oficialului francez este situația programului balistic. Se cunoaște că Iranul deține în prezent rachete cu rază de acțiune de 2000 de km (Shahab 3 și Sejjil) iar asta generează tensiune pentru anumite puteri Occidentale și vecini regionali (Arabia Saudită și Israelul). Iranul răspunde ferm oricăror cereri de a renunța la acest tip de armament spunând că are tot dreptul, ca oricare alt stat din lume, să-și asigure securitatea iar războiul avut cu Irak-ul este dat drept motiv pentru nevoia acestor măsuri de securitate.

La începutul anului se discuta despre o posibilă vizită a președintelui Macron în Iran iar venirea lui Le Drian ar fi trebuit să pună la punct acest important eveniment diplomatic. Revoltele din republica islamică au dus însă la amânarea vizitei ministrului de externe iar întâlnirea la nivel de șefi de stat în Iran nu a mai fost menționată. Duminică, pe 4 martie, a avut loc însă o discuție telefonică între cei doi președinți însă puține informații au ajuns în presă pe lângă declarațiile diplomatice uzuale.

Iranul a reușit să atragă de partea sa din punct de vedere politic Germania însă într-o mai mică măsură Franța, ambele state europene se exprimă în prezent favoarea menținerii ”acordului nuclear”.