Arhive etichetă: Istorie

Cum ne-am unit neamul

Știți și voi cum este cu istoria, cine o scrie și cum se scrie, probabil cunoașteți cum este și cu prezentul, cine îl regizează și cine îl joacă. România este o țară tânără fiindcă unirea principalelor teritorii a început să se realizeze în secolul al XIX-lea și procesul culminează cu România Mare din 1918. De ce nu ne-am unit mai devreme? Bună întrebare, cel mai simplu răspuns este pentru că nu am putut.

Europa de Sud Est în 1861
După Tratatul de la Berlin, 1878. România dobândește Dobrogea, pierde sudul Basarabiei.

Până în 1859, Țara Românească (Valahia) și Moldova au fost două state diferite, ba vasale Imperiului Otoman, ba sub protecția Imperiului Rus (cu momentele de răzvrătire). Cuza a fost ales domnitor în ambele state, reușindu-se astfel o uniune nerecunoscută de nimeni din exterior și s-a început reformarea statului. Voci anti-unioniste au început să apară în Moldova, la fel și proteste din partea boierilor. Sincer, nu este greu ca un stat străin (imperiu sau putere regională/mondială cum se spune în prezent) să genereze mișcări de opinii într-o țară mică și cu oameni prost educați însă dacă este să gândim istoria lumii strict din perspectiva asta greșim mult. Cuza a luptat împotriva ”elitelor”, boierii. Cu timpul însă sprijinul popular pe care și-a bazat ultima parte a domniei s-a subțiat considerabil. Așa a venit Carol I în a cărui domnie și ca urmare a războiului Ruso-Turc (Războiul de Independență) ne-a fost recunoscută în lume unirea celor două principate, plus câteva teritorii (și minus altele). Am primit Dobrogea de la Otomani însă am cedat sudul Basarabiei Rușilor.

De menționat că în 1812 s-a semnat Tratatul de la București după unul din războaiele Ruso-Otomane. Turcii au pierdut atunci controlul asupra Basarabiei (Moldova era vasal) iar istoria Moldovei începe să se rupă în două (de aici și regretul lui Dodon). În 1856 Rusia pierde războiul din Crimea și este forțată să returneze Moldovei zona de sud a Basarabiei numită Bugeac.

România Mare a fost un moment frumos (pentru români) însă destul de scurt fiindcă nu am avut puterea să rezistăm, în deceniile 20 și 30 nu am reușit să creștem destul de mult încât să ne asigurăm securitate, deși atunci era momentul, ci ne-am bătut joc de noi. De aceea, sincer, îi dau dreptat lui Hitler care a citit situația exact cum era ea (într-o scrisoare către Carol al II-lea): ”După războiul mondial, România, favorizată de o şansă excepţională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă. Alta ar fi fost situaţia dacă România ar fi reuşit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic* şi politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor vecine ar fi rămas permanentă.”

*Cu precizarea că în loc de etnic consider factorul social, ca înglobând economicul și cultural, cel corect

În prezent avem Republica Moldova și România cu, pentru moment, două direcții diferite. Rușii își recapătă înfluența, noi ne-am recăpătat statutul de vasali, rămâne să vedem în cât timp îi urmăm pe moldoveni.

2017-01-109- declaratie - dodon

Crimea din perspectivă istorică

În 1783 Khanatul Crimeii, un vasal al Imperiului Otoman, este anexat de Imperiul Rus sub conducerea țarinei Ecaterina cea Mare și astfel se creează Oblastul Taurida. Acesta este punctul de unde istoria peninsulei Crimea începe să se scrie în chirilice. Țarul Paul I reorganizează regiunea sub forma unei gubernii (guvernorat) în 1802 și îi desemnează capitala în Simferopol. Rămâne astfel parte a Imperiului până la valul de schimbări cauzate de Revoluția din octombrie 1917 când se proclamă Republica Populară Crimea. Republica rezistă o lună (este creată în decembrie) până când în ianuarie 1918 este invadată/eliberată de forțele bolșevice iar prin aprilie este invadată/eliberată de noua Republică Populară Ucraineană ajutată de forțe Germane. Învingerea Puterilor Centrale duce la retragerea sprijinului German și treptat Ucraina revine în interiorul Imperiului transfigurat în Uniunea Sovietică (ca stat fondator alături de Rusia, Belarus și Republicile Transcaucaziene). În 1954 Hrușciov transferă Crimea din proprietatea statului rus către Ucraina. După destrămarea Uniunii Sovietice peninsula a rămas ca parte ca Ucrainei. Referendumul inițiat după războiul civil din zona de este a Ucrainei a dus în 2014 la apariția Republicii Crimea ca parte a Federației Ruse.

2017-01-04 - declaratie - le pen

Cam aceasta este istoria pe scurt a unui teritoriu care continuă să genereze dezbateri aprinse pe continentul European. Voi ce părere aveți?

Concert pian în Sol minor de Paisiello

Giovanni Paisiello a fost un compozitor Italian din era clasică axat în mod deosebit pe operă, a trăit între 1740 (9 mai) și 1816 (5 iunie). S-a născut în Taranto, în prezent un important port militar și comercial de pe coasta Mării Ionice care în secolul 18 avea în jur de 11 mii de locuitori. Intr-o atmosferă ce este descrisă ca fiind preponderent religioasă, tânărul Paisiello își începe educația primara intr-o instituție Iezuită.

paisielloÎn 1754 este trimis la studii în Napoli la Conservatorio di S. Onofrio unde studiază sub Francesco Durante. În 1772 începe să comună muzică de biserică iar în 1776 acceptă invitația țarinei Ecaterina a 2-a de a sta la St. Petersburg. Acolo rămâne pentru 8 ani și compune o serie de capodopere printre care ”Bărbierul din Sevilia”.

Se întoarce în Italia în 1784 și este angajat la curtea lui Ferdinand al 4-lea, rege al Napoli. Situația devine agitată spre sfârșitul secolului iar în anul 1802 este chemat de Napoleon să se mute la Paris. Se pare că Paisiello i-a câștigat simpatia după ce a compus un marș pentru funerariile generalului Hoche din 1797. Francezii nu se arată impresionați de creațiile lui indiferent de aprecierea arătată de Naponelon așa că în 1803 se întoarce cu mare dificultate în Regatul din Napoli. Starea proastă de sănătate a soției și ulterior decesul acesteia în 1815, starea sa de sănătate în continuă deteriorare alături de o incapacitate de a mai compune ceva impresionant și inovator i-au transformat ultimii ani de viață în unii incerți și grei.

Vă recomand să ascultăm Concert de pian no.4 în sol minor (R 8.16) în interpretarea lui Francesco Nicolosi la pian și a Collegium Philarmonicum Chamber Orchestra cu dirijorul Gennaro Cappabianca. Lucrarea are trei părți I. Allegro / 10:08 II. Largo / 16:58 III. Rondo : allegretto