Arhive etichetă: italia

Întâlnire prietenoasă între Gentiloni și Putin

Relațiile dintre Italia și Rusia au fost mereu strânse și pornesc încă din zorii infloririi rusești de sub țarul Petru cel Mare (link). Chiar și în perioada fascistă, respectiv sovietică, cele două state au avut încheiat un tratat de prietenie (7 februarie 1924) care însă a fost anulat în 1941 prin atacul forțelor Axei. După război Italia a găzduit cea mai mare comunitate de comuniști din Europa de Vest, peste 2 milioane de membrii de partid. În prezent legăturile se mențin puternice însă au fost afectate de sancțiunile împuse Rusiei ca urmare a crizei din Ucraina. Anul trecut comerțul între cele două state a atins 20 de miliarde de dolari, un nivel mai scăzut față de cifra maximă atinsă în 2013 de 31 de miliarde de dolari. La începutul acestui an, comerțul bilateral a crescut cu aproape 30% față de aceeași perioadă din anul trecut.

Întregul text al întâlnirii cu presa aici.

Sursă foto: Kremlin.ru  |  De remarcat absența steagului UE

Femeie la o cafea de Antonio Donghi

Antonio Donghi a pictat lucrarea* în anul 1931/1932 sau în ”anul IX al erei fasciste” fiindcă atunci Italia încă era exemplul socialisto-fascist de urmat în Europa de Vest și SUA (citește Fascismul liberal pentru lămuriri). Părinții săi au fost Ersilia de Santis și Lorenzo, un negustor de stofe din zona Lecco. Frecventează Institutul Regal de Artă din Roma unde arată interes pentru cursurile de decorațiune, în 1916 dobândește licența. În perioada Primului Război Mondial pleacă în Franța ca parte a companiei ”15 ferrovieri”. După război începe să studieze pictura secolelor 17 și 18 în muzeele din Florența și Veneția.

Debutul său artistic este în 1922 la a 15-a expoziție a ”Società amatori e cultori di belle arti di Roma” (Societatea amatorilor și iubitorilor de artă din Roma). Cu o lucrare intitulată Via del Lavatore.

Cum putem citi această lucrare? Femeia stă pe un scaun la o masă goală și așteaptă, poate așteaptă comanda, poate pe altcineva. Privirea ei este ”pierdută”, mâna stângă o are sprijinită de spătarul scaunului iar palemele îi sunt împreunate. Nu are foarte mult spațiu de mișcare, aceasta este senzația lăsată de poziția picioarelor față de masă și presupusa apropiere față de zidul din spate. Cuvântul cheie ar putea să fie ”auster”, atât în ce privește obiectele redate cât și în ce privește emoțiile transmise.

* Femeie într-o cafenea

Antonio Donghi : March 16, 1897 – July 16, 1963

Concert în E minor de Francesco Durante

Francesco Durante este un compozitor italian din zona napoletană ce a trăit între 1684 și 1755 și a cărui activitate artistică a fost aproape exclusiv una de creator de muzică religioasă. S-a născut în Frattamaggiore, acum un oraș de 30 de mii de locuitori situat la 15 kilometri de Napoli care în 2008 a fost ”oraș al artei”.

Una din primele influențe asupra copilului Durante a venit din partea tatălui său care cânta la o biserică parohială. Își începe studiile la Conservatorio dei poveri di Gesu Cristo după care în 1702 merge la Conservatorio di Santa Onofrio unidurane001p1de îi are ca profesori pe Gaetano Francone și Alessandro Scarlatti. La finalul acestor studii și-a publicat prima sa lucrare cunosuctă ca fiind un ”scherzo drammatico” ce a fost cântată la Napoli în 1705. Se presupune (nu există documente) că la un moment dat a plecat la Roma unde a studiat sub Bernardo Pasquini și Giuseppe Ottavio Pitoni.

Începând cu anul 1728 și-a început cariera de profesor cu poziția de primo maestro la conservatorul Poveri di Gesu Cristo unde va lucra până în 1738, aici îl va avea ca student pe Pergolesi. În 1742 se angajează la S. Maria di Loreto și-i va avea printre studenți pe Fenaroli, Sacchini și Speranza. În 1745 acceptă și un post la S. Onofrio. În ultimul an de viață îi va avea ca studenți și pe Piccinni și Paisiello.

Concert pian în Sol minor de Paisiello

Giovanni Paisiello a fost un compozitor Italian din era clasică axat în mod deosebit pe operă, a trăit între 1740 (9 mai) și 1816 (5 iunie). S-a născut în Taranto, în prezent un important port militar și comercial de pe coasta Mării Ionice care în secolul 18 avea în jur de 11 mii de locuitori. Intr-o atmosferă ce este descrisă ca fiind preponderent religioasă, tânărul Paisiello își începe educația primara intr-o instituție Iezuită.

paisielloÎn 1754 este trimis la studii în Napoli la Conservatorio di S. Onofrio unde studiază sub Francesco Durante. În 1772 începe să comună muzică de biserică iar în 1776 acceptă invitația țarinei Ecaterina a 2-a de a sta la St. Petersburg. Acolo rămâne pentru 8 ani și compune o serie de capodopere printre care ”Bărbierul din Sevilia”.

Se întoarce în Italia în 1784 și este angajat la curtea lui Ferdinand al 4-lea, rege al Napoli. Situația devine agitată spre sfârșitul secolului iar în anul 1802 este chemat de Napoleon să se mute la Paris. Se pare că Paisiello i-a câștigat simpatia după ce a compus un marș pentru funerariile generalului Hoche din 1797. Francezii nu se arată impresionați de creațiile lui indiferent de aprecierea arătată de Naponelon așa că în 1803 se întoarce cu mare dificultate în Regatul din Napoli. Starea proastă de sănătate a soției și ulterior decesul acesteia în 1815, starea sa de sănătate în continuă deteriorare alături de o incapacitate de a mai compune ceva impresionant și inovator i-au transformat ultimii ani de viață în unii incerți și grei.

Vă recomand să ascultăm Concert de pian no.4 în sol minor (R 8.16) în interpretarea lui Francesco Nicolosi la pian și a Collegium Philarmonicum Chamber Orchestra cu dirijorul Gennaro Cappabianca. Lucrarea are trei părți I. Allegro / 10:08 II. Largo / 16:58 III. Rondo : allegretto