Arhive etichetă: Presă

Istoria Presei de Pierre Albert

Pierre Albert a fost director al ”Institut français de presse” 1 din cadrul Universității Pantheon-Assas (membru al alianței de universități Sorbonne). A scris o serie de cărți despre jurnalism printre care și ”Istoria Presei” parcursă de mine în 1-2 zile pe navetă.

Cartea este în format de buzunar și conține informații sintetizate și bine organizate. Este în esență o foarte scurtă introducere asupra presei Occidentale, cu mici precizări asupra evoluțiilor din Rusia.

Se construiește o imagine de ansamblu asupra fenomenului jurnalistic, a variațiilor sale și a contextelor istorice care l-au modelat ca activitate profesională în acest spațiu geografic.

Suficiente nume de jurnaliști/scriitori și publicații sunt date pentru a facilita orice inițiativă de aprofundare a subiectului. Cifrele prezentate sunt repere cronologice și de tiraj importante pentru înțelegerea fenomenului de propagare a presei în rândul maselor.

Din nefericire lucrarea nu abordează schimbările apărute în presă din momentul răspândirii internetului (fiind publicată cu câteva decenii înainte) și astfel e mai utilă pentru înțelegerea nevoilor care au dus la apariția ziarelor. Pentru schimbările aduse de dezvoltările tehnologice recente sunt alte materiale mai actuale.

  1. http://www.babelio.com/auteur/Pierre-Albert/81990

Chiar așa, de unde ranchiuna?

În mass-media ”de top” din Europa și SUA/Canada se manifestă fără nicio reținere anumite direcții în abordarea aspectului rusesc. Nu este nicio surpriză, presa este supusă recomandărilor când e vorba de subiecte sensibile însă această abordare se aplică și când e vorba de Rossiya Segodnya unde e redactor-șef Margarita Simonyan. Taberele s-au reliefat atât de puternic încât diferențele de mentalitate (nu numai de opinie) ajung să primeze în detrimentul faptelor și astfel misiunea jurnalistului se transformă din cea de informare în cea de îndrumare, de aici și războiul informațional.

În România știm că o parte din presă este ”infiltrată” de serviciile de informații românești însă și străine, anumite nume se înalță, altele coboară nu după talent și muncă ci după misiuni, alții sunt pur si simplu victimele ”îndrumării”, ca noi toți. Într-un interviu cu Cristina Cileacu, Ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin, a spus următoarele:

Este o rata mare de relatari neprietenoase la adresa Rusiei, facute in numele oficialilor de top si nu voi relua subiectul, pentru ca nu este scopul interviului nostru. Pentru că orice ți-aș spune, o sa te duci la redacție și o să spui că ambasadorul rus ne acuză si așa mai departe.

Și cam așa s-a întâmplat, interviul a fost preluat de alte siteuri cu titlul că ambasadorul rusiei acuză sau amenință. Să fie normală această abordare?