Arhive etichetă: Rusia

Federația Rusă este statul cu cea mai mare întindere teritorială însă ca număr de locuitori este pe locul 9 cu aproape 143 milioane. În ce privește Indicele Dezvoltării Umane, Rusia se află pe locul 66 cu un indice de 0,755 pentru anul 2011, România se afla pe locul 50 în acel an.

Întâlnirea Putin – Niinistö de la Soci

La mijlocul lunii iulie (summitul SUA-Rusia cei doi lideri de stat s-au întâlnit la Helsinki, pe 22 august a avut loc o nouă întrevedere la Soci.
La finalul anului 2017 schimburile comerciale dintre cele două state au înregistrat o creștere de 37%.
Companiile finlandeze au investit 4.4 miliarde de dolari în Rusia în timp ce firmele rusești au investit 3.4 miliarde în Finlanda.

S-a observat o diferență de perspectivă și o lipsă de încredere între cei doi șefi de stat în privința problemei creșterii capacităților militare de la granița celor două state și în plan extins între NATO și Rusia. Partea rusească privește aceste dezvoltări ca fiind o amenințare la propria securitate și oferă astfel o motivație pentru sporirea propriei infrastructuri militare. Partea finlandeză consideră că măsurile sunt strict defensive și astfel scopul exercițiilor militare și al cooperării cu NATO nu reprezintă o amenințare directă la adresa Rusiei ci este o măsură suverană și legitimă de apărare. Cu toate acestea, blocul nord atlantic privește, în ansamblul (în mod deosebit statele de forță din cadrul acestuia), federația Rusă ca fiind un adversar, preponderent pe linia conflictelor asimetrice și a realităților din Siria și Ucraina (care continuă să genereze puncte de vedere divergente).

Rusia intenționează să-și dezvolte activitatea în zona Arctică inclusiv prin promovarea unei noi rute de transport maritim care ar putea duce la dezvoltarea teritoriilor nordice izolate și cu șanse minime de dezvoltare în contextul actual. Pentru realizarea acestui proiect este necesară o colaborare strânsă cu celelalte state membre ale Consiliului Arctic, în mod deosebit statele Europene.

Vladimir Putin și-a exprimat dorința unei normalizări a relațiilor Rusia-UE din momentul preluării președinției uniunii de către Finlanda.

Rusia și Iran merg spre o cooperare strategică?

Teheranul a găzduit în data de 9 aprilie a doua întâlnire dintre experții pe politică externă ai Iranului și Rusiei în cadrul ”Dialogului Iraniano-Rus”. Organizatorii au fost Clubul Valdai și Institutul pentru Politică și Studii Internaționale din Teheran.

Prima întâlnire de acest fel a avut loc la Moscova în aprilie anul trecut cu scopul declarat de a devolta relațiile ruso-iraniene dincolo de cooperarea conjuncturală legată de Siria. Deși evenimentele globale au dus la legături din ce în ce mai puternice între cele două state, acestea sunt încă superficiale și prin urmare predispuse la fluctuații generate de presiuni exercitate pe plan extern (sancțiuni, amenințări).

Una din principalele temeri ale Iranului este că din cauza sancțiunilor economice exercitate de SUA asupra Rusiei, Moscova se va deschide spre compromisuri care ar putea să dezavantajeze Siria, Orientul Mijlociu sau chiar Iranul. La această temere se alătura și instabilitatea regimului de la Washington în privința acordului nuclear prin care Iranul ar trebui să fie reintegrat în sistemul economic și politic internațional.

Moscova își dorește o mai bună cooperare între cele două state atât pe plan de externe cât și pe plan economic. Se urmărește dezvoltarea unui parteneriat strategic care să depășească astfel înțelegerile regionale și punctuale. Confruntarea cu Statele Unite ocupă un rol secundar (conform mesajelor oficiale), pe primul loc fiind implementarea unei noi ordini mondiale, proiect mai vechi al cooperării Ruso-Chineze la care se va alătura, se pare, Iranul. Rusia mai urmărește și integrarea Eurasiatică a Iranului prin Uniunea Economică Eurasiatică.

Conform ambasadorului iranian la Moscova din perioada 2009-2013, Mahmoud Reza Sadjadi, un stat sirian independent de Statele Unite și Arabia Saudită este crucial pentru interesele Iranului (și cu siguranță o Siria supusă Statelor Unite este un pericol și pentru Rusia). A fost amplu dezbătută și colaborarea cu Turcia în regiune însă tot Sadjadi declară că Ankara va face parte din acest triunghi atâta timp cât îi servește propriilor interese.

Iranul caută să atragă Rusia mai mult în problemele regionale, au fost menționate Yemen, Bahrain și Palestina. Este puțin probabilă o participare activă din partea Moscovei la toate aceste puncte de interes pentru administrația de la Teheran fiindcă ar duce la ample degradări diplomatice și economice în relațiile cu Arabia Saudită și Israel, cel puțin. În plus, nu este certă exercitarea unei puteri suficiente și sustenabile în regiune pentru propriile interese, să nu mai vorbim de interesele aliaților săi.

Au fost 5 sesiuni de dezbateri:

  1. Nivelul internațional: Dezvoltările în desfășurare în sistemul internațional.
    Cum s-au schimbat politicile Statelor Unite în ultimul an și ce așteptări există. Posibilitatea ca Uniunea Europeană să-și depășească criza internă și noul rol jucat de China în lume alături de schimbările din structura economică a lumii.
  2. Nivelul regional: Orientul Mijlociu. Ce urmează în Siria? Triunghiu Rusia-Iran-Turcia. Cum a influențat recunoașterea, de către SUA, a Ierusalimului drept capitală a Israelului procesele din Orientul Mijlociu.
  3. Dezvoltări regionale: Eurasia și Afganistan. Care sunt perspectivele Uniunii Economice Eurasiatice? Impactul relațiilor Rusia-China.
  4. Relațiile Iran-Rusia: Ce este nevoie pentru dezvoltarea unui parteneriat strategic?
  5. Iran și Rusia în raport cu ”acordul nuclear” (sesiune specială)

Împortanța întâlnirii Iran-Turcia-Rusia de pe 4 aprilie

Întâlnirea celor trei șefi de stat a venit să consolideze pozițiile deja adoptate, de sprijinire a suveranității și integrității teritoriale a Siriei și de promovare a unei căi pașnice și politice de rezolvare a conflictului.

Războiul civil (și anti-terorist) din Siria se continuă deja de mai bine de 7 ani, a generat peste 5 milioane de refugiați (peste 7 milioane de ”refugiați interni”) și aproape 500 000 de morți. Este o catastrofă de proporții ce a favorizat o serie de alte crize și situații de conflict cum este criza imigranților în Europa, accentuarea dezacordurilor dintre Occident și Rusia, intensificarea cererilor pentru un Kurdistan independent și a contribuit la răcirea relațiilor dintre Iran și statele arabe, în special Arabia Saudită.

Trebuie spus că o parte din instabilitatea din Orientul Mijlociu nu a apărut ca urmare a războiului însă acest conflict a intensificat luptele pentru influență în regiune. În linii mari Siria, aliat al Iranului și adversar al Israelului, era ultimul stat cu acces la Marea Mediterană care nu se alăturase sistemului geopolitic Occidental iar revoltele care au condus la declanșarea războiului au avut scopul de a schimba regimul de la Damasc.

Statul Islamic a fost un element din acest joc și pentru o perioadă a ajuns să reprezinte o amenințare reală, fiind la câțiva pași de a cuceri atât Siria cât și Irak-ul până când au avut loc intervenții masive din partea SUA (în Irak) și Rusia (în Siria). Milițiile shiite iraniene sunt active în prezent atât în Siria cât și în Irak.

Deși la nivel geopolitic acest câmp de luptă este unul tensionat, aproape volatil, la nivel uman este un dezastru de proporții imense care nu își avea locul. Din toate punctele de vedere conflictul este un eșect chiar și în condițiile în care se ajunge la o stabilitate în Siria. Nu există nicio scuză, niciun motiv, pentru a genera atâtea drame, atâtea distrugeri.

Puteți citi textul declarației comune aici.

Reconstrucția Siriei necesită asigurarea unui climat de pace și stabilitate. Acest climat nu a fost încă realizat. Întâlnirea celor trei nu este prima ci face parte dintr-un întreg ciclu ce a rezultat în convingerea Turciei de a adopta o poziție moderată, alianiată poziției Ruso-Iraniene. Deși interesele pentru care cele trei state și-au dat acordul să lucreze împreună diferă, punctele cheie sunt declarate ca fiind încetarea focului, sprijinirea unei soluții politice și garantarea suveranității și integrității teritoriale a Siriei.