Arhive etichetă: spiritualitate

Să Înțelegem Islamul de Frithjof Schuon

Vine un moment când studierea Islamului capătă o altă anvergură și intri într-o zonă ”interdisciplinară” de interacțiune cu mai multe sisteme de gândire și căi, această carte prefigurează o asemenea perspectivă. Nu este o carte de familiarizare ci una de înțelegere.

”Dumnezeu nu a împărțit slujitorilor săi un lucru mai demn de prețuire decât inteligența”. Asta a spus Ali, văr și ginere al Profetului Muhammad. Într-adevăr, în concepția Islamică primul lucru creat a fost Calamul sau Inteligența.

Cunoașterea în profunzime a unei religii implică nu numai devotamentul intelectual necesar oricărui demers de înțelegere ci și pătrunderea spirituală a reprezentărilor simbolice. Întoarcerea la divinitate are o infinitate de căi iar limitarea omului la un număr de rețete predefinite reprezintă din această perspectivă o activitate împotriva naturii superioare a omului. Religiile au trasate linii definitorii reprezentate prin dogme în spatele cărora se găsesc aspecte detaliate și nuanțate mai personalizate și adaptate care însă nu încalcă dogma fiindcă toate acestea elemente radiază din ea ca dintr-un trunchi comun. Eventualele dezbateri pot apărea în privința aspectului, al exteriorului, în vreme ce esența va tinde mereu către origini.

intelegem-islamul-introducere-217581”Să înțelegem Islamul” a lui Frithjof Schuon este o carte concepută în sensul unei introduceri în spiritualitatea lumii musulmane. Abordarea superficială a studierii acestei religii are ca rezultat, evident, o vedere distorsionată a elementelor ce o compun, prin urmare trebuie înaintate încet și precaut fiindcă înțelegerea umană nu este capabilă să pătrundă esențele în mod direct în integralitatea lor. Cartea este împărțită în patru capitole: Islamul ; Coranul și Sunna ; Profetul ; Calea. Lucrarea se adresează cititorului occidental cu o minimă cunoaștere a elementelor de bază ale islamului.

”Umanitatea trăiește normal într-un simbol care este un semn către Cer, a deschiderii spre infinit.”

Schuon nu se limitează la o expunere sterilă a fundațiilor islamice, el încearcă să construiască în cititor un mecanism de înțelegere.

”(…) a privi lucrurile separat de Dumnezeu înseamnă deja necredință”

”Pentru islam lumea este o vastă carte plină de semne sau simboluri care vorbesc înțelegerii noastre și se adresează celor ce pricep”

”Cunoașterea și sfințenia dizolvă înghețul din noi, eliberează melodia interioară”.

Vă recomand această carte nu pentru informațiile ce se găsesc cu ușurință (de ex: Shahadah; stâlpii Islamului ; haqiqah ; tariqah ; shari`ah ; etc.) ci pentru faptul că lucrarea poate să reprezinte o cheie, ajută la construirea unui mecanism de înțelegere.

Laur de Evgheni Vodolazkin

Alexandru Macedon, marele cuceritor al antichității care a pus față în față cultura elenică din care provenea și cea asiatică (pe care parțial o va asimila) prin toate ramificațiile ”spiritului estic” întâlnite până la granița cu teritoriul indian. Ca elev al lui Aritotel a avut parte de o educație superioară și a ajuns să se înconjoare cu filosofii vremii (pe lângă generali) în timul campaniior sale militare. Un singur om atât de tânăr a dat jos imperii. Potențialul său a fost imens, această floare a crescut în belșugul unei curți regale și  s-a dezvotat în lumina puterii, a cuceririlor și a gloriei. Chiar dacă a căutat mai departe de această lume, drumul său glorios îl îndepărta de înălțimi și îi punea la picioare pământul.

Copertă realizată de Angela Rotaru.
Copertă realizată de Angela Rotaru.

Laur este o carte despre transformare, despre desăvârșirea potențialului fiindcă transformarea la care asistăm în aceste pagini nu este una oarbă. Laur nu e Laur, devine și se regăsește prin dure etape de tranziție, prin durerea cauzată de propriile sale greșeli dar și de tentațiile sorții. El nu are viața pacienților săi, pe care îi vindecă de toate bolile pământului, oamenii simpli și neștiutor, cei ce caută prin noapte, fără o sursă de lumină, calea spre casă. Mulți nici nu știu că sunt într-o căutare. Laur intuiește drumul, o cale aleasă de el și de destin deopotrivă.

Luptă pentru două suflete față de care se simte responsabil, ajunge să se excludă complet pe sine și să trăiască cu ajutorul Domnului, din mila sau recunoștința oamenilor. Renunță la perspectiva unei vieți îmbelșugate fiindcă asta îl va îndepărta de calea sa. Este într-adevăr o carte a creșterii și înfloririi, a unei suferințe autoimpuse printr-o pedepsire de sine izvorâtă dintr-o iubire ce depășește această lume și duce către izbăvirea sa.

Rusia medievală este un spațiu și un timp care permite cu ușurință construirea de linii narative mistice (sau mistificate). Este o lume a pustnicilor și a sfinților, a molimilor, a salvatorilor și nebunior, a proștilor și iluminaților. Nimic nu este simplu, nimic nu este doar pământesc, totul vine de la ceruri printr-o luptă pe care noi nu o înțelegem dar se nasc oameni care văd. Așteptarea sfârșitului lumii, un element prezent în carte, aparent naiv însă un element pe care-l regăsim și în epoca noastră. Oamenii trăiau cu așteptarea unei mari judecăți, a unor evenimente catastrofale însă fiecare an aducea această zbatere prin epidemii și secete și ierni crunte.

Laur de Evgheni Vodolazkin, autor rus născut în 1964 la Kiev, este o carte emblematică pentru spațiul slavon vechi dar și o carte despre transformare prin suferință și iubre, despre întregire. O carte creștină într-o anumită măsură fiindcă ea cuprinde elemente mult mai adânci în timp și diverse.

Carte publicată în 2014 la editura Humanitas Fiction în cadrul seriei „Raftul Denisei”. Traducere de Adriana Liciu.