Uite cu cine votez

Se apropie și momentul acela când ți se oferă oportunitatea de a schimba, se zice, viitorul țării. Eu însă mă simt destul de demobilizat în acest sens, nu din lipsa unui spirit civic ci din prezenta unui spirit critic. A fost o campanie electorala sub mediocră, asemenea candidaților, si a reușit să genereze mai mult bancuri decât discuții constructive. Nu vreau să vorbesc despre studii de caz, nu vreau să-mi leg blogul de elemente pe care nu le sprijin, iar dacă doream să fac asta până acum aveam destul material pentru o serie interesantă în alte locuri, însă nu am timp de prostii. Multe figuri publice dispar, rând pe rând din fata ochilor si vreau sa stiu cine le ia locul. Vom decide cu toții duminica însă eu spun din start, niciunul dintre candidații de pe zona in care ma aflu nu merita tușul acela. Am văzut multi oameni goi, lipsiți de personalitate sau prefăcuți, slabi și neputinciosi, parcă cerșind voturi, sau strigând sus și tare, cu tărie de huligan, ca el este ideal.

M-am saturat de mascarada asta. M-am saturat sa vad acest popor cum vegetează printre pliante de supermarketuri, semianalfabet si prost crescut, cum alege din nou oameni care nu au nicio viziune pentru administrația locală și pentru societate în general fiindcă pur si simplu nu-i interesează asta. Poate am fost prea dur, așa este, am fost si poate cândva îmi voi reproșa asta însă în clipa de fata nu vreau să mă cenzurez. Ar trebui introduse niste examinări înainte să-și depună candidaturile, inclusiv teste psihologice.

Am început acest articol intr-o maniera negativă, pur si simplu a curs în direcția asta. De aceea vreau să schimbăm sensul și fiindcă vream să schimbăm România am câteva propuneri. Majoritatea romanilor, după ani de umilință și injosire, au devenit lași, nu se luptă pentru drepturile lor. Mergeam azi cu mașina și opresc în fața trecerii unde erau o mama cu fetița ei. Sta si se uita timorata, ii fac semn să treacă, e pe trecere, e în regulă, e dreptul tău. O ia la fugă trăgând biata fetița după ea fiindcă a văzut că lângă mine a oprit unul cu un suv. M-a întristat scena fiindcă așa ceva nu trebuie să existe. Chiar dacă ai pantalonii rupți în cur si zero bani în buzunar ești om si trebuie sa ai tăria si curajul să evoluezi, trebuie să ai pârghiile să ieși din groapă și să intri în normalitate, cu demnitate. Statul trebuie să investească în cultură si educație, imediat.

Capitalismul de tranziție ne-a luat demnitatea și a venit momentul să ne-o recuperăm. Mințile tinere oferă deseori cele mai bune soluții, tinerii trebuie să se organizeze în grupuri, să apară lideri printre ei, lideri respectați care să crească lângă generația lor, să înțelega problemele și să intuiască soluțiile. Trebuie cumva să apară acea renaștere a culturii noastre despre care vorbeam de pe când eram la liceu si ma ocupam de CamaradART, acoperit de idealism până peste cap. Oamenii de cultură trebuie să se implice mai mult în societate, repet această dorință a mea, o dorință legitimă. Sa nu mai umblam cu jumătăți de măsură, să nu mai facem economii aiurea, să ne gândim la dezvoltare, la progres, să ajutăm si sa fim ajutați în realizarea viselor noastre, avem o singură viata, haideți să o facem să conteze.