Vânzătorul de cărți – Introducere



Singura stea vizibilă din curtea hotelului este una care nici nu există astronomic, prin urmare o numim Licuriciul. În multe seri este unica sursă de lumină, curentul se oprește destul de des iar atunci parcă Licuriciul arde și mai intens. De fapt, ce scriu acum e scris în lumina acestuia.

Numele meu este Farid și am ajuns în acest loc izolat ca urmare a unui accident, cum de altfel am ajuns aproape toți. Ploua torențial și mașina mea a derapat într-o prăpastie dar s-a oprit într-un copac, am avut norocul să scap cu câteva zgârieturi. Ce să mai spun, eram amețit când am ieșit de acolo și alunecam foarte ușor din cauza șiroaielor de noroi. Nu știu cât am mers pe jos, am avut impresia că imediat după curba unde am pierdut controlul am dat de clădirea hotelului însă în dimineața următoare, când m-am reîntors la mașină, am mers cu greu o jumătate de oră prin pădure fiindcă nu era niciun drum.

E drept că drumul era de pietriș și să zicem că a fost distrus de furtuna aceea însă mă frământă ceva ce am aflat cât am fost ajutat la recepție, faptul că niciunul dintre angajați nu a plecat vreodată de aici și că toți care s-au cazat nu au de gând să plece. Am reușit să-mi salvez bunurile personale, o geantă cu haine și o valiză plină de cărți și hârtii, mașina era complet distrusă. Telefonul și calculatorul nu mai pornesc, tot ce merge este ceasul meu mecanic.

Sunt de trei zile aici. Zgârieturile, deși severe, încep să se refacă însă piciorul stâng mi se umflă, aparent mi-am fisurat fibula, nu știu dacă în accident, în drumul spre hotel sau când am revenit la mașină. Norocul meu, dacă se poate vorbi de noroc în această situație, este că unul din oaspeți este medic, îl cheamă Ortwin.

Cunosc încă puține lucruri despre Ortwin, aparent a trecut și el tot printr-un accident de mașină în condiții similare numai că nu știe cu cât timp în urmă s-a petrecut asta. L-am întrebat în ce direcție este cea mai apropiată localitate și nu a știut să-mi spună, zice că-i place atât de mult aici încât nu are de gând să plece. Eu în schimb am de gând să plec însă aștept să mă însănătoșesc complet.

Celelalte persoane cu care am intrat în contact până acum sunt recepționera Silvia și directorul hotelului, un individ ciudat pe nume Avidan. Mi-am petrecut ultimele trei zile singur în camera de hotel, mai ies din când în când pe balcon să fumez și să privesc spre dealurile împădurite ce înconjoară locul acesta. Mâncarea îmi este livrată la ușă de Silvia, astăzi mi-a adus la cerere și un pachet de țigări, nu a vrut să-mi primească banii. Ortwin mi-a spus să mai aștept patru zile după care voi putea ieși cu o cârjă până în curte și să-i cunosc și pe restul de oaspeți. Norocul meu că am cărți la mine.