Către A.

Inima ta e prea grea,
mă apasă spre nevăzutul
ce mi-e negru și adânc;
iar totul se pierde
fără ca o clipă să-l fi avut.
Doar ce-am atins mi-a fost destul
să nu-nțeleg și-atunci nimic
și în acest nimic
totul să redevină un nimic
ce m-aduce și mă lasă,
mă doboară și mă-nalță,
mereu
și azi ca și ieri
spre ceea ce sunt