Un mamut feroviar european, o idee bună sau nu?

Interzicerea de către Comisia Europeană a fuziunii Alstom-Siemens (în esență cumpărarea companiei Alstom de către Siemens) a generat o reacție de opoziție din partea ministrului francez al economiei și finanțelor. Acesta a cerut adaptarea regulilor competiției la realitățile secolului 21 pentru asigurarea unei șanse în fața competiției crescânde din partea Chinei și a altor state.

În prezent CRRC-ul (echivalentul chinez al celor două companii europene) asigura 90% din necesarul feroviar al Chinei, restul fiind vânzări pe piața internațională (incluzând câteva comenzi din SUA). Se preconizează ca în viitor CRRC să facă pași spre extinderea pe piața internațională însă, conform comisarului european pentru competiție Margrethe Vestager, în ce privește piața europeană această posibilitate este exclusă pentru viitorul apropiat și mediu.

Realizarea unui gigant feroviar european a cunoscut înainte de toate un puternic sprijin politic din partea Germaniei și a Franței, spre deosebire de cazul Fincantieri-STX (Italia – Franța) unde factorul politic a fost ostil. În acest caz partea franceză, prin Macron, a ordonat și o naționalizare temporară a STX în vara lui 2017 pentru a îngreuna cumpărarea a 55% din acțiunile companiei de către Fincantieri. În cele din urmă pe 1 februarie 2018, compania italiană a anunțat achiziționarea a 50% din acțiunile firmei franceze. Cu toate acestea în ianuarie anul curent Comisia Europeană a acceptat petițiile venite din partea Germaniei și a Franței de a analiza fuziunea dintre cei doi constructori navali, punând astfel în pericol realizarea unui ”airbus naval”, motivele fiind desigur unele politice.

Comisarul Margrethe Vestager, responsabilul Comisiei pe probleme de competiție, a declarat că în acest moment milioane de pasageri europeni folosesc sistemele Siemens si Alstom iar o fuziune va duce la creșterea costurilor prin eliminarea competiției. De exemplu, compania rezultată ar fi urmat să controleze aproape în totalitate sistemele de semnalizare de pe calea ferată si din metrouri și producția de trenuri de mare viteză (care depășesc 300 km/h). Posibilele soluții găsite de reprezentanții celor două companii nu au fost pe măsura așteptărilor comisiei.

Compania germană Siemens este cunoscută printre altele și pentru cazurile de corupție apărute în presă în urmă cu câțiva ani. Se pare că modul de operare era (și poate că încă este), cel puțin în parte, bazat pe oferirea de mită în schimbul contractelor.

Din 2013, CEO al Siemens a devenit Joe Kaeser. Acesta a urmat studii de ”business administration” la Universitatea din Regensburg.

Din 2016, CEO al Alstom este Henri Poupart-Lafarge. Acesta a studiat la Ecole Polytechnique, Ecole des ponts ParisTech și MIT. O perioadă a lucrat pentru Banca Mondială.

 

 

Navracsics: Cultura ne unește mai mult ca orice

Anul acesta este Anul European al Moștenirilor Culturale și în acest context comisarul European pentru cultură, Tibor Navracsics, a susținut un discurs la Bruxelles în care a lăudat faptul că în cadrul priorităților europene cultura și-a regăsit locul meritat.

Existența unei culturi europene nu este motiv de dezbatere chiar și în condițiiile în care, noi cei din Europa, nu reușim să ne identificăm mereu europenitatea datorită naționalității. Cultura națională este și ea însă o cultură. Cultura europeană este însă aparte, are tendința să capete gravitate atunci când privim planeta în ansamblul ei sau când ne privim din exterior.

Europenii împart regional anumite elemente culturale iar procesul de coeziune/omogenizare va duce inevitabil la intensificarea acestor împrumuturi culturale. Ce lipsește însă (printre altele) în construirea unei adevărate culturi europene este o limbă europeană. Acesta este însă anul moștenirilor culturale, bazele a ceea ce se ridică pe întreg continentul într-un proces dependent de idealismul unificator al națiunilor componente.

Macron: ”Franța este casa lor”

Fragment din discursul rostit de președintele Franței în ajunul anului nou 2018. Macron militează pentru continuarea proiectului European, transformarea acestuia într-o uniune mai omogenă și puternică inclusiv prin inființarea postului de ministru european de finanțe. S-a declarat în continuare un ferm susținător al ”dreptului la azil” ca o valoare europeană și o datorie morală.

Macron îl va continua pe Hollande

Emmanuel Macron devine al 25-lea președinte Francez într-o listă ce începe cu Louis-Napoléon Bonaparte, în 1848, în timpul celei de a doua republici. Prima rundă a alegerilor, cea din 23 aprilie, i-a asigurat locul de frunta la rezultate însă cu mai puțin de un milion de voturi în fața reprezentantei Frontului Național, Marine Le Pen. Diferențe mici de vot au fost de fapt între primii patru iar victoria lui Macron la alegerile finale din 7 mai a devenit certă fiindcă un număr covârșitor de alegători au ales să voteze anti-Le Pen, înregistrând o creștere de aproape 12 milioane de voturi (20.753.798 total) față de 3 milioane cât a adunat Le Pen (10.644.118 total).

Macron a fost bancher în cadrul Rothschild & Cie Banque după ce a urmat studii de filosofie la Universitatea Paris Nanterre, și-a luat un master la SciencesPo și a terminat École nationale d’administration. A ocupat o serie de funcții în cadrul regimului Hollande, secretar general (2012) și ministru al economiei, industriei și ”afacerilor” digitale (2014). În august 2016 și-a dat demisia pentru a putea participa la alegeri.

În cadrul discursului rostit în fața piramidei din sticlă de la Louvre, parte dintr-un complex realizat de Ieoh Ming Pei, Macron și-a exprimat intenția de a duce mai departe munca lui Hollande și de a împrospăta curentul globalist ce pare să întâmpine piedici în mai multe țări centrale.