Afganistan sub Zahir Shah și apariția lui Daoud Khan

Afganistan sub Zahir Shah și apariția lui Daoud Khan

Mohammed Zahir Shah și-a urmat tatăl ca domnitor asupra afganilor în noiembrie 1933. În acel moment avea vârsta de 19 ani și în contextul asasinării tatălui său cedează puterea unchilor săi paterni, Mohammad Hashim Khan and Shah Mahmoud Khan, aceștia având rolul de premieri.

Mohammed Zahir Shah (1914 – 2007)

Zahir a avut parte de o educație aleasă. A început cu o școală englezească, Habibia, construită în 1903 și a continuat cu o școală ridicată în timpul lui Amanullah de Franța. Pentru educație superioară călătorește în Franța și se înscrie la Institutul Pasteur și la Universitatea din Montpellier.

Hashim Khan a fost premier între 1933 și 1946. Acesta a preluat în esență mare parte din autoritatea statului și a condus țara într-un stil autocratic. În mod natural s-a alăturat Germaniei acelor vremuri și era dispus să ofere sprijin planurilor nemțești pentru colonia indiană a englezilor. Sub presiunea URSS și a Marii Britanii acesta este de acord să dea afară toți agenții naziști și să opteze pentru o poziție de neutralitate.

Mahmud Khan l-a urmat în 1946 ca premier și a ocupat funcția până în 1953. În august 1947 apare pe hartă Pakistanul ca urmare a mișcărilor de independență și în cele din urmă a ”Împărțirii indiei” pe criterii religioase. Acest lucru a început să producă o serie de idei în mințile oficialilor afgan, pentru Mahmud Khan mai puțin ca în cazul succesorului său. Un procent consistent al afganilor sunt etnici paștuni iar în Pakistan era (și este) un număr cel puțin la fel de mare de paștuni, în prezent aproape triplu. Granița dintre cele două state este numită ”linia Durand” și datează din 1893 de când Marea Britanie și-a marcat limita coloniei indiene.

Să ținem cont de faptul că Afganistan nu avea cum să fie în realitate un stat independent atâta vreme cât politica sa externă și relațiile diplomatice erau coordonate de la Londra sau de diverși lideri militari englezi din regiune. Anterior declarării acestei granițe desenată pe genunchi Afganistanul controla porțiuni importante din ceea ce este astăzi Pakistan. În acest sens putem considera normală o politică externă a elitelor afgane axată pe redobândirea respectivele teritorii cu populații predominant paștune.

În vremea cât Mahmud Khan a fost premier au fost organizate două alegeri parlamentare în 1949 și 1952, foarte diferite de ceea ce înțelegem noi azi prin alegeri și sub nicio formă reprezentative. Ce începea să fie pus pe picioare era însă un sistem de partide, reformă care a fost pentru multă vreme amânată.

Mohammed Daoud Khan (1909 – 1978)

Mohammed Daoud Khan a devenit premier în 1953 și a deținut această funcție până în 1963. După asta a deținut un alt rol la care vom ajunge imediat. Daoud Khan, la fel ca premierii anteriori, era înrudit cu familia regală. A fost născut în Kabul în familia diplomatului Mohammed Aziz Khan, fiul fratelui vitreg al lui Nadir Shah, cel care l-a trădat pe Amanullah Khan.

Ca orientare politico-administrativă a început să se apropie de URSS și să caute acolo sprijin pentru o eventuală reunificare pe criterii etnice cu regiunile paștune din Pakistan. Asta a generat o serie de fricțiuni cu vecinul de la sud care în câteva instanțe au degenerat în mici conflicte armate, din inițiativă afgană de regulă. În 1961 Pakistan a tăiat legăturile diplomatice și economice cu afganii iar acțiunea a dus către o mai mare dependență față de sprijinul sovietic. La nivel social și economic politica lui a fost reformatoare. O serie de proiecte de infrastructură (ca cel din valea Helmand) au îmbunătățit considerabil calitatea vieții iar emanciparea femeilor a fost inițiată. La inițiativa sa a fost înființat un minister al planificărilor ce se ocupa de intervenția directă a statului în economie prin proiecte de industrializare sub forma unor ”cincinale”.

Pe plan social obligativitatea acoperirii capului pentru femei a fost eliminată iar asta a generat nemulțumiri în rândul păturii religioase. Guvernul a reacționat prompt și în forță, ajungându-se și la execuții ale clericilor iar Consiliul Ulema a fost închis. Modul în care gestiona relația cu Pakistan, mai exact faptul că mereu încerca să îi provoace, la dus în conflict direct cu regele Zahir Shah iar în 1963 își depune demisia. După un deceniu în care a avut putere aproape deplină urmează un deceniu în care dispare în linii mari din viața publică doar pentru a reveni ulterior în forță. În această perioadă când era departe de buntoanele statului a început să-și dezvolte o nouă perspectivă politică. A început prin a se face plăcut ramurii radicale de stânga, cea care era anti-monarhistă.

Lista premierilor dintre 1963 și 1973 este lungă și în mare parte lipsită de evenimente majore și reforme la scară largă. Principalul lucru de ținut minte în legătură cu această perioadă este că după plecare lui Daoud în 1963 regele a pus în mișcare adoptarea unei noi constituții. Aceasta a intrat în vigoare începând cu 1964 și conține elemente ale unei democrații moderne însă în linii mari facilitează păstrarea puterii în rândul familiei regale iar mulți istorici o consideră un eșec.

Close Menu