Programul spațial rusesc și în mod special ramura care se ocupă de Stația Spațială Internațională a primit numeroase critici în interiorul țării din partea entuziaștilor ”spațiali” dar și din partea specialiștilor și angajaților din industrie. Una din aceste critici este că Roscosmos și toate instituțiile relevante nu reușesc să susțină un plan consistent și consecvent de cercetare în spațiu în cadrul SSI.
Misiunea Shenzhou 12 (神舟十二号) a Chinei care a început astăzi (17 iunie 2021), reprezintă în esență inaugurarea Stației Spațiale Tiangong însă e mai mult decât o ”simplă” călătorie spațială. În anii aceștia spațiul și-a pierdut o parte din mister fiindcă integrarea lui în sistemul economic și tehnologic al statelor s-a accelerat. Asta înseamnă că are o valoare de propagandă (de inspirație) mai mică deși încă substanțială comparativ cu alte activități.
Dacă între anii 50 și 70 spațiul era o zonă virgină și cursa era pentru înregistrarea premierelor:
- primul satelit artificial uman lansat în spațiu (Sputnik) – URSS
- primul bărbat în spațiu (Gagarin / Гагарин) – URSS
- prima femeie în spațiu (Valentina Tereshkova / Валентина Терешкова) – URSS
- prima plimbare în spațiu (Alexei Leonov / Алексе́й Лео́нов) – URSS
- prima sondă pe Lună (Luna 2 / Луна 2) – URSS
- prima aterizare pe o altă planetă, Venus (Venera 7) – URSS
Acum contează mai mult integrarea spațiului cosmic în sistemul științifico-economic al țării în cauză sau al planetei. Fiindcă aceste călătorii în spațiu au devenit o rutină, activități comerciale chiar, încep să cântărească mult mai mult beneficiile concrete care pot rezulta din aceste activități.
Rusia din nefericire a rămas în urmă. La prima vedere nu ai zice fiindcă ne putem gândi cu ușurință la prezența lor de pe SSI. Așa cum am spus însă, acest program nu este unul productiv fiindcă nu există niciun freamăt instituțional pentru progres, nu există universități și centre de cercetare pe liste de așteptare pentru a demara proiecte. Asta nu înseamnă că statul nu încearcă să încurajeze și să ofere granturi doar că acest sprijin nu a dus până acum la descoperiri remarcabile pentru publicul larg. Rușii învestec în noi mijloace de transport (rachete și navete) și construiesc chiar un nou cosmodrom în Vostocini, toate se desfășoară însă într-un ritm mai lent decât viteza cu care alte ”state spațiale” se mișcă în prezent. Se poate desigur mai rău, în acest caz putem vorbi, într-un alt material, despre Agenția Spațială Europeană.
Chinezii au revenit în spațiu după o pauză (perioadă de pregătire) de 5 ani și au declarat că sunt interesați de descoperiri tehnologice. Un exemplu popularizat în acest sens este ”orezul spațial” care a fost la bordul navetei Changِ’e 5 pe Lună, ulterior adus înapoi pe Pământ și plantat. În prezent sunt analizate efectele și mutațiile.
Beijing a oferit o mână de ajutor Moscovei în colaborarea spațială cu mare accent pe viitoarea Stație de Cercetare Lunară. Parteneriatul se află la baza unui plan mai amplu al superputerii de a genera sinergii de cooperare în jurul ei în domeniul explorării spațiale.