Multipolaritatea a început să intre în discursul public cu o rată tot mai mare în ultimii ani. Pentru cea mai mare parte a lumii termenul nu este nou și, de asemenea, nu este foarte bine definit. În țările “grupului vestic”, segmentul planetei care se afla sub hegemonia unipolară a SUA, termenul a circulat sub radar și departe de ochii alegătorilor. Motivul pentru această cenzură (auto)impusă din partea occidentalilor este că multipolarismul este în opoziție cu unipolarismul.
Aleksandr Dugin, marele gânditor geopolitic rus și fost profesor al Universității de Stat ”Lomonosov” din Moscova, a publicat un articol despre multipolarism în primul număr al “Jurnalului Afacerilor Eurasiatice” în 2013 (click aici). La momentul scrierii acestei recenzii am o serie de dezacorduri cu gândurile lui Dugin cu privire la cea mai bună strategie pentru Eurasia dar scrierile sale teoretice despre dinamica forțelor sunt fundamentale pentru înțelegerea politicii mondiale.
El observă un conflict între “puterea maritimă” și “puterea terestră” ca fiind în centrul tensiunilor globale. “Puterea maritimă”, reprezentată de lumea transatlantică și în special de Statele Unite ale Americii, este orientată spre a răspândi modelul lumii unipolare și în Eurasia. Asta în linii mari înseamnă omogenizarea completă culturală și politică. Articolul are o hartă care ilustrează acest “excepționalism American” în care cea mai mare parte a lumii este la un nivel inferior (lumea a 3-a), un loc aproape haotic ce este condamnat să rămână în urmă, iar Rusia este reprezentată ca o “gaură neagră”.
Multipolarismul reprezintă o viziune normativă și imperativă asupra situației actuale din lume din partea terestrului și diferă calitativ de modelul predominat în lumea Yalta din perioada “Războiului Rece”.
Aleksandr Dugin
Există multe speculații în aceste zile despre un nou război rece care vine în principal din partea publicațiilor pro-americane. Motivul este că bipolaritatea Războiului Rece a fost demonstrată ca fiind insuficientă în contracararea influenței “puterii maritime”. Principala amenințare văzută de Washington ar putea fi cea descrisă în acest citat:
Multipolarism nu se opune monopolarității din poziția unei singure ideologii care să acționeze ca un al doilea pol ci din poziția mai multor ideologii, a multor culturi, religii și a multor perspective asupra lumii care (fiecare cu propriile motive) nu au nimic în comun cu capitalismul liberal Occidental.
Aleksandr Dugin
Putem vedea că principala forță a multipolarității, și prin asta înțelegem și a Eurasiei, nu este o ideologie ci diversitatea. Acest concept de diversitate a cunoscut anumite transformări în percepția vesticilor. Acum este mai departe de complexitatea culturală și intelectuală pe care o implică termenul. Lumea unipolară nu poate supraviețui într-un mediu bogat, are nevoie de un set comun de elemente pe care încearcă în mod constant să le impună. Rezultatul acestui comportament poate fi văzut în alianța mult discutată, dar de importanță scăzută, AUKUS (sau USAUK). Acest proiect este centrat pe considerente rasiale și lingvistice cu aproape nicio putere în lumea reală în afară de scopuri de propagandă.
Într-adevăr, lumea se schimbă și țările care se vor adapta la multipolaritate din timp vor avea de câștigat. Singurul și cel mai important obstacol în calea acestei ordini mondiale mai armonioase, mai diverse, mai deschise și mai drepte este sistemul care a fost construit pe mentalitatea colonială care, prin neo-colonialism, s-a ramificat doctrinele surori neo-liberale și neo-conservatoare.