Arhive categorie: Cărți pe navetă

Influență socială și schimbare socială – Serge Moscovici

Această carte a depășit șimțitor specificul unei ”carți pe navetă” însă chiar și așa, citită în zgâlțâitul molcom al autobuzului sau în zumzetul metroului, oferă informații pe care le poți utiliza. Publicată în 1976, acastă lucrare abordează, pe scurt, influența exercitată de o minoritate asupra unei majorități, cartea este încă de actualitate, folosită de studenți și apreciată de alți sociologi.

Ultimele decenii se pot descrie și prin acest val de schimbări inițiat aparent de către minorități, în special în țările din Vest, iar așteptările mele au fost să înțeleg baza teoretică prin care schimbările sociale au fost posibile. Anterior lui Moscovici când vorbeai despre influență socială te gândeai la majoritate și autoritate, după el a început să se vorbească despre o psihologie a minorităților ca surse de inovare și schimbare socială.

Atunci când liderii inovează, o fac adesea ca răspuns la o presiune internă a grupului pe care o exercită subgrupuri sau indivizi cu o situație inferioară. p.71

Natura vieții sociale face ca ”erezia unei generații să devină locul comun al celei următoare”. p.92

(…) integrarea anumitor propuneri ale minorități în programul majorității, pentru a priva minoritatea de identitatea ei și de mijloacele ei de acțiune. p.93

Poate și din acest motiv anumite minorități au statut privilegiat în cazul procesului de guvernare sau au o limitată autodeterminare. Este însă o metodă de compromis pentru minoritate și poate rezulta în pierderea coeziunii pe termen lung.

(…) minoritatea, care reprezintă opinia sau comportamentul reprimat ori respins, dezvăluie cu siguranță de sine în public ceea ce s-a întâmplat în privat; ea are întotdeaun un anumit control asupra majorității și o poate incita să-și modifice comportamentul sau atitudinea. p.94

Moscovici este încă actual însă procesele despre care vorbește el sunt unele universale fiindcă atunci când o minoritate reușește să modifice comportamentul și atitudinea majorității, urmând o acceptare a ideilor minorității de către majoritate, taberele urmează să se schimbe și procesul este reluat.

Doar absența sau prezența unei poziții precise, a unui punct de vedere coerent, a unei norme proprii determină ceea ce transformă minoritatea într-o sursă sau o țintă de influență.

Cazurile de supunere pe care le observăm în general sunt cauzate de o tendință de a evita conflictul? Evident că această tendință joacă un rol. Totul depinde de caracterul nomic sau anomic al majorității sau al minorității. p.129

Există cinci stiluri de comportament pe care le putem descrie obiectiv: a) investiția; b) autonomia; c) consistența; d) rigiditatea; e) echitatea

Investiția se referă la următorul lucru, atunci când un individ este mai implicat într-un proiect sau face sacrificii personale mult peste alții atunci el atrage o atenție pozitivă putând ajunge chiar și cu putere de influență. Autonomia se poate înțelege ca pe obiectivitate însă nu e doar atât, altfel era numită obiectivitate. Dacă un comportament este perceput ca fiind independent atunci el poate să influențeze decizia grupului în favoarea ”independentului” sau poate să încurajeze o atitudine de independență din partea membrilor. Acesta este cazul experților, noi fugim de posibilitatea de a ajunge manipulați și de aceea căutăm urme de obiectivitate.

Consistența transmite un sentiment de certitudine iar cum noi în general fugim de ambiguitate este important să lăsăm impresia unei consistențe în comportament. Rigiditatea se manifestă atunci când tu ca individ ești dispus să faci compromisuri mai multe și mai mari când te simți constrâns însâ un comportament rigid nu este optim în toate cazurile. Echitatea este o cale de mijloc între consistență și rigiditate, reprezintă o comunicare mai eficientă între actori.

La final Moscovici reproduce un studiu de caz ce-l are ca subiect pe Soljenitsin, materialul a fost inițial prezentat de autor în cadrul Seminarului de Psihologie Socială a Universității din Louvain.

Serge Moscovici s-a născut în 1925 în Brăila într-o familie de negustori evrei și a murit în 2014 la Paris. Fiul său, Pierre Moscovici, este un important om politic din Franța.

Istoria Presei de Pierre Albert

Pierre Albert a fost director al ”Institut français de presse” 1 din cadrul Universității Pantheon-Assas (membru al alianței de universități Sorbonne). A scris o serie de cărți despre jurnalism printre care și ”Istoria Presei” parcursă de mine în 1-2 zile pe navetă.

Cartea este în format de buzunar și conține informații sintetizate și bine organizate. Este în esență o foarte scurtă introducere asupra presei Occidentale, cu mici precizări asupra evoluțiilor din Rusia.

Se construiește o imagine de ansamblu asupra fenomenului jurnalistic, a variațiilor sale și a contextelor istorice care l-au modelat ca activitate profesională în acest spațiu geografic.

Suficiente nume de jurnaliști/scriitori și publicații sunt date pentru a facilita orice inițiativă de aprofundare a subiectului. Cifrele prezentate sunt repere cronologice și de tiraj importante pentru înțelegerea fenomenului de propagare a presei în rândul maselor.

Din nefericire lucrarea nu abordează schimbările apărute în presă din momentul răspândirii internetului (fiind publicată cu câteva decenii înainte) și astfel e mai utilă pentru înțelegerea nevoilor care au dus la apariția ziarelor. Pentru schimbările aduse de dezvoltările tehnologice recente sunt alte materiale mai actuale.

  1. http://www.babelio.com/auteur/Pierre-Albert/81990

Sculptând în timp de Andrei Tarkovsky

La data scrierii acestor gânduri mărturisesc o situație puțin ironică, nu am văzut integral un film regizat de Tarkovsky și astfel am ajuns să-l ”cunosc” pe regizor prin intermediul cărții sale. Surpriza a fost una bună și de proporții și consider cartea ca o introducere la activitatea sa cinematografică. Am descoperit un om cu o profundă înțelegere a lumii, chiar spirituală, deși din diverse motive se vede o reținere în expunerea propriilor idei. Respectivele idei le consider dezbătute pe larg și voalat în propriile filme (pe care nu le-am văzut însă le descrie în carte).

andrei_tarkovsky-1000x598Mie mi se pare că unul dintre cele mai triste lucruri care se întâmplă în zilele noastre este această distrugere definitivă în conștiința omului a ceea ce este legat de noțiunea conștientă de frumos. Cultura actuală de masă, civilizația protezelor, calculată după numărul de consumatori, deformează sufletul, blocând drumul omului spre întrebările fundamentale despre existența sa, despre percepția propriei persoane ca ființă sufletească.

andrei-tarkovski-sculptand-in-timp_c11Când am citit fragmentul de mai sus m-am uitat pe coperta cărții și am privit cu atenție portretul lui Tarkovsky, cu fularul la gât, cu o figură serioasă și arătând cu degetul către ”tine”. Știam că provine din spațiul sovietic însă critica lui adusă societății actuale nu este o critică socialistă asupra capitalismului, este o observație care pentru mine este integral adevărată.

Cu ajutorul imaginii se păstrează senzația infinitului, în care infinitul se exprimă prin restricție, spiritualul prin material, nemărginirea, grație marginilor.

Arta se adresează tuturor, în speranța că va produce o impresie, că va fi simțită înainte de toate, că va provoca un șoc emoțional și va fi acceptată (…) ea îl cucerește pe om prin energia sufletească pe care i-o atribuie artistul.

În cinema există un singur mod de a gândi, cel poetic, care unește ceea ce este paradoxal și de neunit (p.200) / Cât despre poezie, eu nu o percep ca gen literar. Poezia reprezintă concepția despre lume, caracterul special al atitudinii față de realitate. În acest caz, poezia devine filosofia care îl ghidează pe om toată viața. (p.24)

Cinematografia a devenit clar metoda cea mai eficientă de ”influențare artistică” a privitorului iar gândurile despre artă pe care Tarkovsky le-a avut sunt în acord perfect cu filosofia-esență.

Oamenii deja nu mai au nevoie de frumos, de spiritualitate și consumă filmul ca pe o stică de coca-cola.

Spectatorul simte ca fiindu-i necesară experiența altui om, pentru a completa parțial ceea ce a pierdut și a neglijat el însuși.

Trebuie să ai un plan al propriului destin și să îl urmezi, fără să te resemnezi și fără să tolerezi orice condiții date.

(…) drama este că noi nu știm să fim liberi, noi cerem libertate pentru noi înșine pe socoteala altora și nu vrem să renunțăm la nimic în favoarea altcuiva, crezând că în asta constă încălcarea propriilor drepturi și libertăți. (…) Libertatea este renunțarea în numele dragostei!

Ce frumoase mi se pare ideile sale despre libertate și cât de adevărate fiindcă noi suntem educați să vedem o libertate în constrângeri când de fapt renunțarea eliberează și astfel ajungem la libertate. Observând genul de filme care au succes în prezent putem vedea, pur și simplu, cât de superficiali și pierduți suntem.

Pentru biblioteca personală

Sculpting in Time / cumpără

editura: University of Texas Press
traducere: Kitty Hunter-Blair
pagini: 254
ilustrații: 84 fotografii alb/negru
anul: 1989
tip: paperback
limba: engleză

Să Înțelegem Islamul de Frithjof Schuon

Vine un moment când studierea Islamului capătă o altă anvergură și intri într-o zonă ”interdisciplinară” de interacțiune cu mai multe sisteme de gândire și căi, această carte prefigurează o asemenea perspectivă. Nu este o carte de familiarizare ci una de înțelegere.

”Dumnezeu nu a împărțit slujitorilor săi un lucru mai demn de prețuire decât inteligența”. Asta a spus Ali, văr și ginere al Profetului Muhammad. Într-adevăr, în concepția Islamică primul lucru creat a fost Calamul sau Inteligența.

Cunoașterea în profunzime a unei religii implică nu numai devotamentul intelectual necesar oricărui demers de înțelegere ci și pătrunderea spirituală a reprezentărilor simbolice. Întoarcerea la divinitate are o infinitate de căi iar limitarea omului la un număr de rețete predefinite reprezintă din această perspectivă o activitate împotriva naturii superioare a omului. Religiile au trasate linii definitorii reprezentate prin dogme în spatele cărora se găsesc aspecte detaliate și nuanțate mai personalizate și adaptate care însă nu încalcă dogma fiindcă toate acestea elemente radiază din ea ca dintr-un trunchi comun. Eventualele dezbateri pot apărea în privința aspectului, al exteriorului, în vreme ce esența va tinde mereu către origini.

intelegem-islamul-introducere-217581”Să înțelegem Islamul” a lui Frithjof Schuon este o carte concepută în sensul unei introduceri în spiritualitatea lumii musulmane. Abordarea superficială a studierii acestei religii are ca rezultat, evident, o vedere distorsionată a elementelor ce o compun, prin urmare trebuie înaintate încet și precaut fiindcă înțelegerea umană nu este capabilă să pătrundă esențele în mod direct în integralitatea lor. Cartea este împărțită în patru capitole: Islamul ; Coranul și Sunna ; Profetul ; Calea. Lucrarea se adresează cititorului occidental cu o minimă cunoaștere a elementelor de bază ale islamului.

”Umanitatea trăiește normal într-un simbol care este un semn către Cer, a deschiderii spre infinit.”

Schuon nu se limitează la o expunere sterilă a fundațiilor islamice, el încearcă să construiască în cititor un mecanism de înțelegere.

”(…) a privi lucrurile separat de Dumnezeu înseamnă deja necredință”

”Pentru islam lumea este o vastă carte plină de semne sau simboluri care vorbesc înțelegerii noastre și se adresează celor ce pricep”

”Cunoașterea și sfințenia dizolvă înghețul din noi, eliberează melodia interioară”.

Vă recomand această carte nu pentru informațiile ce se găsesc cu ușurință (de ex: Shahadah; stâlpii Islamului ; haqiqah ; tariqah ; shari`ah ; etc.) ci pentru faptul că lucrarea poate să reprezinte o cheie, ajută la construirea unui mecanism de înțelegere.