Остров (Insula) este un film din 2007 regizat de Pavel Lunghin si este axat în jurul unui marinar care devine călugărul Anatolie după ce în timpul celui de al 2-lea război mondial este pus să aleagă între a muri el sau a-și ucide căpitanul. El alege să ucidă iar asta îl va măcina tot restul vieții.
După foarte mulți ani de la încetarea războiului, Anatolie începe să primească oameni aflați în căutarea unor răspunsuri sau pentru însănătoșire. Acesta îi ajută în felul lui caracteristic, direct și brutal de sincer, prin acte miraculoase. El este deja un ”nebun întru Hristos”, un personaj captivant prin claritatea înțelegerii sale, o înțelepciune naivă specifică celui care vede dincolo de lume.
Anatolie este un om aparte, în alte circumstanțe era considerat un nebun însă în contextul filmului este un om liber și credincios. Și-a trăit mare parte din viață cu sentimentul de vinovăție, ”sunt rău nu? Așa sunt eu” îi spune părintelui Filaret după ce anterior i-a distrus bunurile de care se atașase acesta. Tot în cadrul acestui dialog Anatolie spune că nu este pace în inima lui. Interesant cum un om cu puteri de clarviziune și tămăduire și care pare să fie într-o legătură mai puternică cu Divinitatea nu simte că are pace în suflet. Poate de acolo puterea sa, acea zbatere interioară punând în mișcare o serie de forțe neștiute și nevăzute.
Are credință deplină în Dumnezeu iar asta îl face de nezdruncinat, nu îi este teamă de nimic, nu își dorește nimic, nu posedă nimic și nu este atașat de nimic. Nu oameni ca el au clădit civilizații, el este dintre cei care poartă poverile noastre asupra lor pentru ca noi să ne războim și să ne omorâm din orgolii sau dorința de putere. E drept, un om care simte că este ghidat de Dumnezeu nu are ce găsi în puterea vremelnică pământească la fel cum cel ce are parte de alinare spirituală nu va căuta fericirea și plăcerea în bunuri și posesii.
Viața din film este foarte diferită de lumea în care trăim azi, cel puțin în Europa și tocmai asta face filmul mai important. Pentru a-l înțelege trebuie să accepți anumite provocări și să depășești anumite obstacole. Printre aceste provocări și obstacole se numără înainte de toate faptul că filmul este în esență unul religios și asta ar putea leza convingerile atee ale multora, în al doilea rând prezintă o comunitate în care banul și prosperitatea materială nu înseamnă nimic și în al treilea rând fiindcă nu e vorba despre dobândirea fericirii, ci despre mântuire, devine astfel dificil de înțeles de către persoanele ce consideră mai importante fericirea și plăcerea imediată.
Glumind puțin aș adăuga faptul că dintr-un punct de vedere este și un film cu un super-erou, unul ortodox dar super-erou cu toate astea. Puterile lui sunt, cum am mai zis, clarviziunea și tămăduirea.
Regizor: Pavel Lungin
Actori: Piotr Mamonov – părintele Anatolie / Viktor Suhorukov – părintele Filaret / Dmitri Diujev – părintele Iov / Iuri Kuznețov – Tihon
Vă recomand desigur să cumpărați filmul, așa cum am făcut și eu. Până atunci îl puteți vedea pe Youtube. Filmul a câștigat mai multe premii Golden Eagle și Nika.. Vizionare plăcută.